În lipsa unei strategii pentru copiii nimănui, în România sunt mii de cazuri de tineri care ajung pe străzi de îndată ce statul îşi ia „mâna“ de pe ei. Alin Marin Bobicescu din Alba Iulia e doar unul dintre ei.

Tânărul, acum în vârstă de 30 de ani, este unul dintre copiii care a crescut în orfelinat. A ajuns la casa de copii în 1983 din motive obiective: familia nu a mai putut să îl ţină acasă. Marin a ajuns la casa de copii de la Obreja, judeţul Alba. Copilăria şi-a petrecut-o în Centrul de plasament de la Sâncrai, judeţul Alba. De la la trei ani şi până la vârsta majoratului a crescut într-o „familie“ de 380 de copii.

N-a fost niciodată declarat adoptabil, ci a fost pur şi simplu aruncat în centrul de plasament. N-a avut niciodată în conştiinţă cuvântul acasă. A aşteptat 17 ani ca să o cunoască pe cea care i-a dat viaţă.Mama acestuia afirmă că l-a primit în casă ori de câte ori a venit, după terminarea şcolii, dar nu are nici acum posibilitatea de a-l ajuta mai mult.

Slugă la o familie din Sâncrai

A crescut în regim de internat şi a primit totul ca pe tavă: haine, mâncare, nu şi atenţia unor părinţi. Nu e de mirare că atunci când a ieşit pe poarta centrului n-a avut încotro să o apuce. S-a trezit într-o lume mult prea mare. A urmat o şcoală profesională de tapiţer, dar şi una de agent de curăţenie, ambele la Arad, dar nici aşa şansele nu au fost mai mari.

„După ce am ieşit din centrul de la Sâncrai am fost slugă la o familie din aceeaşi localitate. Am muncit 12 ani în agricultură, la sapă, la adunatul fânului, cu animalele din gospodărie. Nu am primit bani, dar mi-au dat un pat unde să dorm şi mâncare“, a mai adăugat Marin.

Şomer fără ajutor social

A lucrat ca muncitor necalificat la mai multe firme din Alba, după care a ajuns pe lista şomerilor. Din vara anului 2011, a rămas şi fără ajutorul social. „Noi i-am