Măcelul de la coafor, soldat cu doi morţi şi şase răniţi, a redeschis o mai veche discuţie: n-ar trebui, cumva, să reintroducem pedeapsa cu moartea?
Nouă din zece români se pronunţă în favoarea pedepsei extreme. Şi nu suntem un caz singular. Asasini cruzi sau bolnavi, precum norvegianul Breivik sau autorii atentatelor de la Madrid şi de la Londra, determină reacţii radicale ale societăţii şi în alte ţări.
Pedeapsa cu moartea este interzisă în toate statele Uniunii Europene. Dacă noi, românii, vrem să reintroducem această sancţiune extremă, nu avem nicio şansă s-o facem între graniţele ţării. Singura cale posibilă, măcar teoretic, este să determinăm o schimbare la nivelul întregii Uniuni Europene. Pentru asta, ar trebui să obţinem o susţinere majoritară în Parlamentul European.
Cel puţin în viitorul apropiat, pedeapsa cu moartea va rămâne o amintire, o dorinţă şi, probabil, o necesitate. Personal, dacă aş avea ocazia, aş vota-o cu două mâini. Reintroducerea ei ar avea câteva efecte pozitive.
1. I-ar descuraja pe potenţialii ucigaşi, ducând astfel la reducerea numărului de crime.
2. Ar asigura un raport echitabil între faptă şi pedeapsă. Cum să retezi 77 de vieţi, precum norvegianul Breivik, iar ţie să-ţi fie garantată viaţa prin lege?!
3. Ar evita răzbunarea, care pândeşte din două direcţii: de la rudele victimelor (capabile de gesturi extreme) sau chiar de la asasin (dacă evadează ori după ispăşirea pedepsei).
4. Ar evita costurile enorme ale unei detenţii pe viaţă. Este cinic şi absurd ca rudele Florinei Vlădan şi ale Marianei Bendre să contribuie, prin impozitele plătite, la cazarea, masa şi echiparea celui care i-a nenorocit, Gheorghe Vlădan!
Ar fi timpul ca Europa să realizeze că Declaraţia universală a drepturilor omului trebuie să devină Declaraţia universală a drepturilor şi responsab
