De la N. Ceauşescu n-am mai văzut un delir grandomaniacal ca acela oferit azi de T. Băsescu naţiunii. Din munţii Apuseni, unde a mai fost încă o dată agent de lobby al exploatării aurului de la Roşia Montană, preşedintele a zburat la Sinaia, unde s-a îngrozit în legătură cu posibila invadare a Văii Prahovei de către armada morilor de vânt, cu care s-a luptat imediat pe plajele Mării Negre, pentru a scoborî apoi în adâncurile zisei mări, de unde a explicat cum e cu exploatarea gazelor de şist. Energie, muncă, salarii, pensii, agricultură, educaţie, sănătate, reorganizare teritorială, IT, ce are de făcut UE, totul a beneficiat de indicaţiile sale preţioase, poate doar creşterea viermilor de mătase să fi scăpat. Aproape că m-au deranjat cei care i-au întrerupt fluxul gândirii strigându-i „demisia!” din balcoane.
Magistralul discurs a fost adresat preţ de un ceas şi jumătate, cu rânjetele şi hăhăielile încântării de sine, unui for legislativ în care parlamentarii opoziţiei lipseau, iar cei ai puterii îşi butonau telefoanele şi laptopurile, când nu aţipeau sau se uitau pe pereţi. Undeva în sală, pierdut sub ochelari, exista şi un premier. Poate şi un guvern.
Parcă niciodată n-a fost mai limpede că geniul Carpaţilor şi Dunărea Gândirii s-au vărsat în Marea Neagră.
Fireşte că singurul lucru care contează în toată inundaţia de vorbe este ordinul dat coaliţiei la putere, în văzul lumii, să mărească salariile şi pensiile cum o şti.
„Prin urmare, la ce bun acest nou guvern de trepăduşi, în frunte cu ‹intelighentul› Ungureanu? La un singur lucru – liber la pomeni electorale, ca să mai dreagă cât de cât imaginea PDL până în alegeri. Odată Boc înlăturat, va fi reevaluată afirmaţia categorică a aceluiaşi domn Băsescu, cum că nu vede de unde s-ar putea lua bani din buget pentru mărirea salariilor şi pensiilor.” , scriam la instalarea cabinetului Ungurea