Când am tras primul cadru, de teamă să nu mă aleg cu o bătaie bună, nu am ridicat aparatul... Am tras de la şold. Din păcate, nu am reuşit să cunosc băieţii din acea imagine. Vâltoarea evenimentelor ne-a purtat în direcţii diferite.
La câteva zile după, mă plimbam printre manifestanţii care ocupaseră din nou carosabilul din Piaţa Universităţii. O parte dintre ei, vizibil surescitaţi, şi-au manifestat ostilitatea faţă de fotografii prezenţi printre ei. Nu după multă vreme, am pierdut contactul vizual cu ceilalţi fotoreporteri. M-am decis să rămân şi, încet-încet, am ridicat aparatul către un grup de tineri foarte vocali. Prima lor reacţie a fost să se ferească, să îşi ascundă feţele şi să îmi ceară să nu îi fotografiez. Atmosfera era destul de tensionată. Nu am reuşit să fac mare lucru, însă la un moment dat s-a întâmplat ceva care avea să schimbe felul în care observasem până atunci evenimentele din Piaţă.
Un individ necunoscut m-a lovit pe la spate în cap şi a dispărut în mulţime. Băieţii au observat şi imediat au făcut cerc în jurul meu pentru a mă proteja. Nu s-a mai repetat, însă lovitura încasată a dus la stabilirea unei relaţii de încredere între noi.
Înainte de a ne desparţi, le-am dat numărul meu de telefon şi i-am rugat să mă sune dacă vor continua să participe la proteste în zilele următoare. Le-am spus că vreau să îi cunosc mai bine, să intru în viaţa lor şi să fiu alături de ei pe parcursul evenimentelor.
Am rămas surprins când m-au sunat chiar în aceeaşi seară să îmi spună că sunt de acord să mă lase să îi fotografiez.
Aşa am ajuns să îi cunosc pe Alex şi Iulian. Unul este bucătar, altul lecrează la un depozit de vinuri. Amândoi au 21 de ani şi fiecare îşi câştigă singur existenţa, unul de la 16 ani iar celălalt de la 19 ani. Niciunul nu e ultras, niciunul nu a primit bani de la partidele din opoziţie sau de la actuala put
