Asta vreau să cumpăr de 8 Martie pentru femeia mea: o pijama!

Mă uit la pijamaua care atârnă pe umeraş. Vânzătoarea de la Cocor se uită la mine, aşteptând o impresie, o părere, un răspuns. Şi nu ştiu ce să zic. Pijamaua asta nu e în stare să mă impresioneze nici ca Venus din Milo, şi nici ca Gioconda lui DaVinci. E pijama de damă. Asta vreau să cumpăr de 8 Martie pentru femeia mea: o pijama! Cu o femeie treci prin viaţă, la bine şi la greu, mai ales la greu! Iar cel mai dificil moment din viaţa mea a venit: să-i cumpăr o pijama femeii mele, de 8 Martie. Sunt singur.

Am încercat din prima clipă, de când mi-a venit ideea, să-mi ucid orice fel de fantasmă erotică. Nu-i cumpăr lenjerie intimă sofisticată, care să-mi pună la fiert testosteroni. Nici s-o fac mai tânără şi mai nebunatică. Nu cred că „ambalajul" ne incită dorinţele în pat. Dinăuntru vin dorinţele. Vreau o pijama care să-i placă. Nici pijama de fiţe (că n-am bani!), nici una care să arate ca o salopetă, că doar e femeia mea! Vreau o pijama în care să doarmă liniştită, prima pijama pe care să i-o dăruiesc după 20 de ani de când dormim împreună. Dar ei ce pijama i-ar plăcea? De bumbac, de mătase, de satin? N-am întrebat-o.

Înainte de a lua la picior magazinele, am deschis buimac şifonierul din dormitor, să-i verific lucrurile, să-i monitorizez lenjeria şi am rămas ca un viţel... Trăiesc cu o femeie de 20 de ani şi nici nu ştiu ce culoare îi place. O mai iubesc? Şi dacă-i spun că o mai iubesc o să mă creadă? Să-i iau nişte flori, un buchet mare de 8 Martie, şi să scap, scap de dileme existenţiale şi de frământări inutile. Sau am iubit, în toţi aceşti ani, numai proiecţia ei în sufletul meu? Adică, m-am iubit pe mine. La început, aveam un singur rând de haine, şi eu, şi ea. Şi un singur rând de tacâmuri, farfurii şi ceşti de cafea. Ceaşca ei şi ceaşca mea, în care ne-am băut cafeaua, în fie