- Cultural - nr. 969 / 8 Martie, 2012 Omnia mea (Ed. Ardealul, Targu-Mures, 2011, 507 p.) este un volum antologic insumand cvasitotalitatea productiei lirice a poetului Aurel Hancu, autor pana in prezent a patru volume de versuri, de la debutul sau editorial din 1993, cu Povara de albastru, la care a adaugat Lacrima Madonei (2000), Iubire din iubire (2002), Ingerul din vitralii (2005) si, in continuarea lor, un grupaj de inedite, intitulate, Acasa, din care se contureaza un nou volum. Curios si neobisnuit acest titlu pentru un volum de poezii; titlu cu trimitere la cunoscutul dicton latin:Omnia mea, mecum porto (Toate ale mele, le port cu mine, sau intr-o talmacire literara mai succinta: Port cu mine intreaga mea avere), apartinand filosofului Bias din Pirene (sec. VI. a. Chr.). Poetul a retinut pentru intitularea volumului sau, doar prima parte a dictonului, Omnia mea – averea mea, comoara mea – si, dintr-odata, titlul ni se pare potrivit pentru un volum antologic ce inmanuncheaza intreaga sa creatie poetica si aforistica, care este averea sa si comoara sa. Tinand cont insa ca poezia lui Aurel Hancu este una predominant crestina, traducerea sintagmei latine – Omnia mea – ar putea fi interpretata si in sensul evanghelicestilor povete: "Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura, ci adunati-va comori in cer, unde nici molia si nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le strica; ca unde este comoara ta, acolo este si inima ta” (Mt. 6, 19-21). Comoara poetului ar fi credinta, care asigura viata vesnica, e posibila o astfel de interpretare, pentru ca aproape toti recenzentii cartilor de poezie ale lui Aurel Hancu au subliniat aceasta dominanta religioasa a liricii sale: "Aurel Hancu este un poet al prezentei cristice, al intalnirii tainice dintre Creator si faptura. O unda franciscana strabate poemele sa