Nu-i mobilul, este vorba despre un joc de copii oarecum prostesc, dar perfect scuzabil dată fiind inocenţa vârstei (e recomandat între 3 şi 7 ani). Este nevoie de cel putin 4 participanti care se asaza in sir, in picioare sau pe jos. Cu cat sunt mai multi, distractia va fi mai mare. Primul copil din sir spune un cuvant in soapta la urechea celui de langa el, care i-l transmite repede urmatorului si tot asa, pana la ultimul. Ultimul copil va spune cuvantul cu voce tare, chiar daca nu are niciun inteles, dar el va trebui sa spuna ce a auzit. De cele mai multe ori cuvantul initial se va transforma pana la destinatar in cu totul alt cuvant. La acest joc nu castiga nimeni, dar toata lumea se distreaza foarte tare.
La adulţi jocul se poartă prin mass-media, şi poate fi, în egală măsură, distractiv, grotesc, sau dăunător. După caz…Recent, la sediul Băncii Naţionale a României a avut loc un simpozion dezbatere despre masa monetară şi inflaţie, pe care am avut ocazia să-l urmăresc. Printr-un efort de comunicare transparent, BNR încearcă nu doar să explice într-un limbaj cât mai accesibil, chestiuni de bucătărie internă, dar dă şi posibilitatea unei dezbateri libere pe teme fundamentale. De pildă, la dezbaterea în cauză, în afara membrilor CA, a lui Mugur Isărescu a unor experţi din Banca Centrală, au participat şi reprezentanţi ai unui curent pentru care teoria cantitativă a banilor e un soi de biblie. Pornind de la faptul că în ultimă instanţă inflaţia este un fenomen monetar, pentru aceştia expansiunea monetară este răul absolut şi ca atare preferă să trăiască într-o lume a lor. De exemplu, conferenţiarul universitar Cristian Păun, care nu numai că nu dă doi bani pe indicele de inflaţie, considerându-l nerelevant, dar şi-a exprimat şi crezul că deflaţia e un lucru bun, iar oamenii îşi vor negocia de bună voie salariile în scădere în cazul unui asemenea fenomen (ca
