Presedintele PNL nu este un tip fericit. Un tip care uraste cu atata patima, care are in manualul supravietuirii o singura axioma - toti cei care nu gandesc ca mine imi sunt dusmani - nu are cum sa zaresca limanul in exteriorul propriilor cugetari.
Imi imaginez ca acasa, in biroul unde nu intra decat el, are un perete plin cu pozele lui Traian Basescu, in fata carora sta cu ceasurile, asemeni criminalilor in serie, decupeaza litere din ziare si lipeste plicuri cu scrisori de amenintare. Nu le trimite niciodata - s-a strans deja un teanc de un metru -, decis fiind sa nu ofere nicio sansa de eschiva.
Pe ceilalti pereti lipeste mereu alte chipuri, ale celor care nu intra manifest in lupta sa impotriva dictatorului modern. Cel mai recent client este Dan Grigore, care nu si-a azvarlit trupul intr-o tepusa, de la balcon, de nervi ca Traian Basescu l-a jignit pe regele Mihai. Un motiv suficient pentru Crin Antonescu sa traga o concluzie: artistul este lipsit de caracter.
Daca, insa, artistul are taria sa tina ochiul deschis in cadrul sedintelor de judecata de la Consiliul National al Audiovizualului, si isi ia in serios rolul de arbitru al vorbelor cu cel mai mare impact asupra comportamentului maselor, si asta in ciuda faptului ca a fost numit la recomandarea Guvernului Tariceanu, este condamnabil. A nu intra in lupta alaturi de restul politrucilor Opozitiei din CNA echivaleaza cu un asasinat la adresa democratiei.
Nu asta ar fi nebunia. Ci faptul ca, in ciuda tot mai deselor manifestari ale acestui lider fudul, care demonstreaza cat de diferita fata de perceptia comuna este intelegerea sa asupra conceptului de bun simt, pe care a promis ca-l instaureaza sub forma de politica de stat din secunda doi dupa ce va castiga cel mai pufos fotoliu al tarii, ostirea liberala tace si inghite.
Tace de jena, si inghite de tea
