Timp de trei zile am aşteptat ca un personaj, pe numele lui Liviu Popa, mândru şi ţâfnos purtător de odăjdii cu fireturi de chestor şi vremelnic deţinător al funcţiei de şef al Poliţiei Române, să-şi ceară scuze pentru mitocănia de a fi gratulat o tânără ziaristă a "Jurnalului Naţional" cu vorbe greu de acceptat chiar şi din gura unui derbedeu, darămite a unui demnitar al statului român. "N-o să-mi zică mie un ciocoflender de jurnalist să-mi dau demisia", s-a zborşit Liviu Popa, suficient şi deopotrivă arogant. Atitudine de, vorba lui, ciocoflender, care nici barem n-a avut bunul simţ să se explice şi să-şi ceară public scuze, ci l-a trimis la înaintare pe purtătorul de cuvânt.

Mărturisesc, era destul de greu de presupus ca personajul, care şi-a început mandatul, acum un an, apreciind că poliţiştii sunt nişte beţivi nenorociţi şi "sporindu-le" astfel încrederea din partea populaţiei, o să-şi dea demisia deoarece nu are proprietatea termenilor. Sau pentru că nu pricepe, nu încape în mintea sa că era obligat să poarte un dialog civilizat cu ziarista care nu se reprezenta doar pe sine, ci şi o instituţie de presă.

I-am cere prea mult, i-am cere să nu calce pe urmele însuşi prea slobodului de gură al nostru preşedinte. N-a făcut-o nici un urma unor din ce în ce mai dese scandaluri care atestă că vârful piramidei MAI e gazdă bună pentru indivizi controversaţi sau incompetenţi. Doar ne aflăm în România, nu în altă ţară, Belgia, pare-mi-se, unde un ministru de interne a demisionat pentru simplul motiv că un infractor a evadat dintr-o secţie de poliţie.

O să spun însă că Liviu Luca ar trebui demis de ministrul Gabriel Berca fiindcă sub cârmuirea sa Poliţia s-a tot dus în jos. Aşa-zisa reformă şi restructurare au însemnat, în bună măsură, menţinerea în activitate a a şleahtei de fii, cumetri şi fini, a celor cu pile dar fără pregătire, para