Asistam de cateva zile la un proces de autoflagelare nationala, in ceea ce priveste iminenta impactului recesiunii, tehnice dupa cum ii mai spun unii, asupra Romaniei.
Se iau masuri speciale, care mai de care, analisti sau mai bine zis pseudoanalisti economici si de alta natura dau sfaturi ca la cutremur, ce poti mari, ce nu poti mari, in ceea ce priveste salariile bugetarilor sau CAS pe forta de munca, cum trebuie sa reactioneze bugetul sau cum trebuie sa reactionam cu totii la legea responsabilitatii fiscale, parca asa se numeste aceasta lege fantoma?
Sa incercam sa clarificam si sa intelegem subiectul zilei, cat mai pe intelesul tuturor:
Recesiunea reprezinta o stare de declin generalizat al economiei, o scadere semnificativa a activitatii economice pentru o anumita perioada de timp, cel putin un an, caracterizata de deprecierea mai multor indicatori macroeconomici, cum ar fi: PIB, ocuparea fortei de munca, veniturile generale brute, mai putin contributiile sociale, de sanatate etc, ajustate cu rata inflatiei, volumul vanzarilor din sectorul de productie si comert, productia industriala, curs moneda nationala, deficit bugetar, consum etc.
Recesiunea constituie una dintre cele 4 faze ale ciclului economic, expansiune-contractie, boom-recesiune sau criza, care se succed cu o precizie aproape matematica, dupa perioade de regula de 8-12 ani, adica altfel spus, face parte din viata noastra, avand un rol economic bine determinat, pe scurt, ne readuce cu picioarele pe pamant, dupa perioade de crestere si boom economic, pe care le credem si le-am dori perene.
Nu exista termenul de recesiune tehnica, pe care-l auzim in aceste zile, cam pe toate canalele media, in cel mai rau caz se poate vorbi de o interpretare tehnica a recesiunii, care si aceasta este defectuoasa. De ce? Deoarece se foloseste o intelegere empirica a termenului de recesi
