Parintele CalistratMotto: „A facut Domnul Dumnezeu lui Adam si femeii lui imbracaminte de piele si i-a imbracat” (Fac 3,21); „Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mancat din pomul din care ti-am poruncit sa nu mananci?” (Fac 3,11); „Acestia petrec in nesimtire si s-au dat pe sine desfranarii, savarsind cu nesat toate faptele necuratiei” (Ef 4,19); „Cinci perechi de boi am cumparat si ma duc sa-i incerc” (Lc 14,19)
Cuvantul Mantuitorului Iisus Hristos, adresat Sfintilor Sai Ucenici si Apostoli, despre faptul ca exista un neam de demoni care „nu iese decat numai cu rugaciune si cu post”( Mt 17,21) ne invata ca postul si rugaciunea sunt cele doua aripi cu care sufletul se poate inalta la Cer. Treptele postului, insotind rugaciunea pas cu pas, o urca de la pamant la Cer, inaintea Tronului Lui Dumnezeu. Postirea deschide inima spre simtirea lucrarii harului in mintea curatita de aburii imbuibarii. Postul alunga uitarea, lenea si nepasarea - cei trei uriasi pierzatori de suflet care il despart pe om de Dumnezeu si il lipsesc de mantuire. Daca vom cerceta atent alcatuirea noastra sufleteasca, vom descoperi ca dintru inceput am fost inzestrati cu inteligenta, cu puterea de a rationa, de a gandi, si cu vorbire – puterea cuvantatoare: „Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra” (Fac 1,26). Omul a fost alcatuit din trup si suflet laolalta, sufletul fiind inzestrat cu puteri proprii, specifice, iar trupul fiind dotat cu simturi. In starea primordiala a omului (numita starea paradisiaca) aceste simturi erau adumbrite din belsug de har. Omul a avut posibilitatea de a alege intre viata si moarte, sa petreaca in vesnicie sau „sa cada in timp” (Emil Cioran): „Din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit!” (Fac 2,17). Viata omului in Rai era asigurata de puterea lucratoare a Duhulu