"Nu ştiu dacă aţi observat, dar eu am faţă de prost", spune Nelu Guşă, din senin, după ce în prealabil vorbise de Mozart şi Chopin. Sare destul de des de la un subiect la altul, din cauza emoţiilor, dar e de înţeles. A şters-o de-acasă de dimineaţă, iar soţia lui din Alexandria habar nu are pe unde umblă.
Apucase să audă câteva secunde dintr-un anunţ în care se spunea că se caută concurenţi pentru "Te pui cu blondele" şi se suise în primul tren spre Bucureşti.
Cu 35 de ani în urmă făcea la fel şi se alegea cu un divorţ. Era student în anul 5 la Politehnică, dar se decisese să sară de la o facultate la alta şi să încerce la actorie.
Soţia, însărcinată cu primul copil, a pus piciorul în prag. Nelu Guşă şi-a zis, însă, că dacă nu încearcă atunci, nu o mai face niciodată. Bineînţeles, în ziua examenului de admitere nu a auzit ceasul deşteptător şi a ajuns prea târziu. Probele deja se terminaseră...
Nu s-a întors, însă, nici la Politehnică, nici la soţie. La Politehnică nu-l mai atrăgea nimic, deşi abia intrase şi acolo. Avea plete încă din liceu şi îl mai lua şi gura pe dinainte, ceea ce echivala cu un dosar la securitate. A trebuit să facă Politehnica la seral, după ce, iniţial, nici nu fusese primit în examen.
Sfaturi de la "beatul rangă" Ştefan Mihăilescu Brăila
Rămas fără soţie şi cameră de cămin, Nelu Guşă se angaja la poştă ca să aibă ce mânca şi cu ce să plătească penisa alimentară. La al doilea examen la actorie a picat pentru că a încurcat versurile "Mistreţului cu colţi de argint".
N-a mai încercat şi a treia oară. L-a convins să renunţe ultimul artist al poporului rămas în viaţă, la vremea aceea, Ştefan Mihăilescu Brăila.
"Treaba mea la poştă era să adun scrisorile, în fiecare noapte. În una din nopţile astea, pe o ploaie nenorocită, îl văd pe Mihăilescu Brăila ieşind de la Ambasador, beat rangă!
L-am poftit im
