"Oltchim" a acumulat de-a lungul timpului datorii, dintr-o multitudine de cauze.
În anul 2003, prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor (28 noiembrie 2003) s-a aprobat o conversie a unei creanţe, în valoare de 95,2 milioane de dolari în acţiuni urmând a fi, deci, majorat capitalul social exclusiv în beneficiul APAPS (n.r. Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului) cu contravaloarea creanţei.
Conversia aducea o diluare de aproximativ zece acţiuni vechi la o acţiune nouă.
"Lindsell Enterprises Ltd", din grupul "Broadhurst" (n.r. care deţinea aproximativ 12% din titlurile OLT) a suferit o diluare, deci, la 1% şi a atacat în instanţă hotărârea de majorare, pe temeiul neacordării dreptului de preferinţă conform Legi nr. 31/1990.
Lindsell a câştigat litigiul privind anularea acestei hotărâri AGEA la Tribunalul Vâlcea, apoi Oltchim a renunţat, în august 2006, la calea de atac, hotărârea de majorare a capitalului social, decisă pe 28 noiembrie 2003, fiind anulată irevocabil.
În acest context, a fost adoptată Legea nr. 30/2007, care stipula o conversie a creanţei în acţiuni, însă cu respectarea dreptului de preferinţă al celorlalţi acţionari.
Ca efect al anulării majorării de capital din 2003, Lindsell a revenit la procentul de 12% şi, în prima parte a anului 2007, în mai, a vândut către PCC SE acest pachet, în contextul evoluţiei glorioase a tuturor pieţelor financiare din perioada respectivă, la 0,62 lei/acţiune.
Fiind stat membru al Uniunii Europene, România a fost ţinută de Tratatul pentru instituirea Uniunii Europene (actualul Tratat de Funcţionare al Uniunii Europene) să notifice ajutorul de stat şi să obţină acordul Comisiei Europene pentru realizarea acestui tip de ajutor de stat în beneficiul Oltchim (este de menţionat că acest ajutor de stat nu este exceptat automat de la
