Nici n-a zis bine omul de la Cotroceni să fie bani pentru bugetari că guvernul MRU şi coaliţia de la guvernare au repetat „Să fie!” Încă nu se ştie cîţi, dar guvernul îi caută. Cînd Emil Boc, încă premier, şi, pe lîngă el, PDL-ul, iar apoi UDMR au susţinut acelaşi lucru, cetăţeanul în cauză le-a tăiat macaroana, ritos, în ianuarie. Nu sînt bani! Să lăsăm populismele! V-aţi sacrificat procentele electorale pentru ţară! La nici două luni după aceea personajul cu pricina virează barca şi cere în Parlament să se reîntregească salariile bugetarilor. A făcut asta aproape imediat după ce a scăpat de Emil Boc de la Palatul Victoria.

Se duce noul premier cu binecuvîntarea ipochimenului în dinţi, să discute cu Mugur Isărescu, probabil cu speranţa că guvernatorul va face o declaraţie, să-l susţină. Isărescu i-a spus, rece, că mărirea salariilor nu e treaba BNR.

Ieri, omul de la Cotroceni, a scăpat-o, apropo de mărirea salariilor. România,a zis, se împrumută mai uşor acum decît anul trecut. Nu vreau să-i pun personajului cuvinte în gură, dar cine susţinea că nu ne putem împrumuta la infinit să plătim pensii şi salarii? Cine declara, cu gura lui, în ianuarie că n-a identificat bani la buget pentru creşterea salariilor bugetarilor ca să n-aibă aerul că cedează la presiunea străzii? Şi cine se bătea ieri cu pumnii în piept că n-a cerut creşterea salariilor bugetarilor din populism, ci după calcule, mai şi recunoscînd, prins la strîmtoare, că din decembrie ar fi apărut socoteli potrivit cărora se puteau mări lefurile bugetarilor?

N-am nici un regret după guvernul Boc, dar la o lună şi ceva după ce i-ai dat peste gură premierului în exerciţiu fiindcă şi-a permis să vorbească despre măriri de salarii, îi dai dezlegare noului premier să facă exact ce i-ai refuzat, ritos, lui Boc! Asta înseamnă ori că vorbeşti fără să ştii despre ce-ţi dai cu părerea, de la cel mai