E limpede: Crin Antonescu nu are de gând să ajungă președintele României. Sursa: EVZ
Dacă ar avea, ar ține cont de dorința supremă a românului: să aibă liniște. Or, nu e zi lăsată de bunul Dumnezeu în care El Crin (cum inspirat îl numește Vladimir Tismăneanu) să nu împartă palme, pumni sau șuturi. Beneficiind de-o stranie și vinovată complicitate a intelectualității, altminteri ultra-sensibilă la derapajele politicienilor, el și-a asumat rolul bătăușului de cartier, cam analfabet, complexat și sadic, care, în recreația mare, sare gardul școlii, abordează fetele cu gesturi scabroase, îi cotonogește pe băieți, mânjește pereții cu marmeladă și, la plecare, sparge geamul de la cancelarie. Numai faptul că nu există un CNA al politicienilor explică de ce iresponsabilul liberal n-a dus-o încă la ruină pe strângătoarea, consultantissima doamnă Vălean. Așa că în loc să plece din viața noastră Crin, pleacă de la CNA Dan Grigore.
Arareori am văzut un politician român degradându-se cu o asemenea viteză. Nu știu dacă Antonescu avea huliganismul în sânge ori dacă l-a dobândit de când a devenit băiatul de mingi al turnătorului la Securitate Voiculescu — a cărui ideologie resentimentară, retrogradă și, mai nou, centrată pe dobândirea de averi (vezi misteriosul caz al apartamentului de lux) și-a însușit-o cu aplomb. Ce vedem în cazul lui e hidoșenia unui comportament născut din ură și pregătit să sfârșească în violență. Oricine intră în colimatorul ciomăgarului liberal poate să-și ia adio de la viață: spus direct, fățiș, cu subiect și predicat.
Aici nu mai e vorba de metafore, de înflorituri stilistice, de retorică politică. Ce propune Antonescu e un program de sorginte nazistă. El visează o țară condusă exclusiv de uslași. Până de curând, aveam iluzia că nu va depăși gargara de mahala a lui Vadim Tudor. Astăzi sunt convins că omul e capabil de exec