Felul in care Puterea si Opozitia s-au raportat la solicitarea presedintelui de majorare a salariilor este tipic pentru functionarea politicii romanesti, netulburata vreo clipa nici macar de adierea vreunui principiu timid. Singurele deziderate sunt populismul si demonizarea adversarului, indiferent ce face, chiar daca face exact ceea ce i s-a reprosat ca nu face.
Majorarea salariilor bugetarilor este o masura ipocrita, populista si chiar periculoasa. Presedintele a facut anuntul inainte de a sti daca datele de pe primul trimestru permit o asemenea masura, adica fara a se stradui sa mai slaveze macar aparentele.
Promisiunea a pus presiune pe premier si a creat o asteptare pozitiva cu probabile efecte electorale. Si face acest lucru acelasi presedinte care in 31 ianuarie declara apasat: "Eu nu am identificat in buget un loc din care sa taiem si sa dam bani. Nu am competenta politicienilor care ieri dadeau solutii."
Acelasi presedinte care afirma despre inghetarea pensiilor si a salariilor: "indiferent care este rezultatul la Curtea Constitutionala, bani nu exista. Daca ar exista, s-ar plati. Putem trai imprumutand bani pentru Guvern - dar ar fi usor sa facem pe generosii, condamnand tara pentru viitor...".
Zice Traian Basescu ca finantare din primele luni ale anului i-a dat incredere ca majorarea e sustenabila. Si sa fie asa, pentru cat timp este ea sustenabila? Europa intra in recesiune, iar mediul privat resimte aceasta recadere prin scaderea exporturilor, fragilul motor al cresterii economiei romanesti. Deja ministrul de Finante, Bogdan Dragoi, anunta ca este posibil sa ne aflam, tehnic, in recesiune, declaratie pe care ilustul sau predecesor, Ialomitianu, nu a mai stiut cum sa o traga sub pres.
In loc sa scada CAS pentru toti angajatii cu acte in regula ai acestei tari si sa dea o gura de oxigen si incerc
