La 1,18 metri înălţime, Mirela este un caz unic în România. Medicii spun că doar în cărţi au citit aşa ceva. Cazul tinerei studente din Iaşi e unul din momentele rarisime prin care natura arată cum potriveşte lucrurile astfel ca viaţa să răzbată.

Mirela Scorţa are 22 de ani, ai putea-o pierde printre copiii unei clase pregătitoare, dar nu e un caz de nanism congenital, ci ceva mult mai rar. S-a născut cu aplazie femurală bilaterală, picioarele terminându-se la genunchi. Dacă n-ai vedea, n-ai crede.

Tânăra urmează acum masterul şi face sute de ore de voluntariat, îngrijind copiii cu sindrom Down şi cu autism. Îşi spală, calcă şi găteşte singură, merge cu tramvaiul, se prinde bine de bară ca să poată urca şi nu a şteaptă mila nimănui.

Mirela e dovada că natura găseşte tot timpul o cale. E jumătate de om sau poate mult mai mare. Aceasta este povestea uimitoare a Mirelei Scorţa, care nu se lasă învinsă niciodată.

Genunchiul în şold

Mirela Scorţa, originară din Tecuci, a trecut demult peste remarcile răutăcioase ale celor din jur. Vorbeşte detaşat de ceea ce i s-a înt`mplat. “Diagnosticul care mi-a fost pus este aplazie femurală bilaterală. Îmi lipseşte bucata de picior de la şold la genunchi. Picioarele sunt mai scurte şi imobile pentru că nu am genunchiul unde ar trebui să fie", explică Mirela.

Genunchiul e prins în oasele de la bazin, dar nu poate îndoi picioarele de la jumătate, aşa cum orice om o face. Mirela îşi poate ţine echilibrul, poate să meargă, dar oboseşte repede. Tânăra aşa s-a născut. Mai are două surori mai mari, perfect normale, iar nimeni din familia ei nu a avut vreodată vreo malformaţie.

Facultate la Iaşi

Chiar dacă s-a născut cu acest handicap, Mirela a încercat să aibă o viaţă absolut normală. “M-a susţinut foarte mult familia. Nu am fost dusă la şcoli speciale, ci am urmat aceleaşi şcoli ca şi surorile mele.