Luna Pădurii este unul din cele mai importante evenimente silvice şi reprezintă o măsură de resensibilizare a publicului şi a factorilor decizionali cu privire la importanţa pădurilor, a rolului lor esenţial în menţinerea echilibrului ecologic. Această sărbătoare îşi are începuturile încă din anul 1872, când a debutat organizarea sărbătorii sădirii arborilor în SUA, ca o consecinţă firească a accentuării despăduririlor. În România, prima dată a fost organizată în anul 1902 de către Spiru Haret, pe atunci ministru al Cultelor şi Instrucţiei Publice, sub denumirea „Sărbătoarea sădirii arborelui". Prin "Declaraţia de la Paris" ocazionată de cel de-al 10-lea Congres Forestier Mondial din 1991 s-a conturat conceptul de dezvoltare durabilă a pădurilor. Gestionarea durabilă înseamnă tăierea planificată a arborilor, în funcţie de starea pădurii, de funcţiile sale şi de capacitatea de refacere. În România, majoritatea ecosistemelor naturale sunt specifice pădurilor şi prezintă o mare diversitate faunistică şi floristică, favorizată de poziţia geografică, de varietatea reliefului, de condiţiile hidrologice, climatice şi evoluţia solului. Autentice laboratoare ale naturii, pădurile împreună cu celelalte spaţii verzi, reprezintă o bogăţie de nepreţuit pentru fiecare aşezare urbană, fiind, datorită acţiunilor antipoluante, veritabile uzine de sănătate şi de echilibru ecologic. Datorită tăierilor efectuate de om şi a unor calamităţi naturale, cum sunt furtunile puternice, dar mai ales, incendiile, astăzi există suprafeţe întinse de pe care pădurea a fost nimicită. Efectele despăduririlor sunt: - eroziunea solului şi, implicit, scăderea fertilităţii lui; - inundaţiile şi alunecările de teren; -creşterea concentraţiei CO2 atmosferic şi scăderea concentraţiei de O2; -reducerea precipitaţiilor prin scăderea cantităţii de apă din atmosfera rezultată din transpiraţia plantelor; -creşter