La începutul fiecarui an, fiecare guvern îşi propune ca “prioritate zero” gestionarea mai bună a fondurilor europene, ceea ce ar însemna creşterea consistentă a ratei de absorbţie. În penultimul an al cadrului financiar 2007 – 2013, rezultatul se traduce într-o rată efectivă de absorbţie de 5,5%, ceea ce este mai apropiat de ”prioritate nulă”.

Pe tot parcursul anilor scurşi de la intrarea noastră  în Uniunea Europeană, s-au luat tot felul de măsuri pentru revigorarea puterii de absorbţie, dar în afară de umflarea pieptului politicienilor, cifrele au rămas insensibile. Imediat după schimbarea politică  din 2008, s-a adoptat o nouă stratagemă şi anume, raportarea la ritmul de atragere a fondurilor din timpul mandatului guvernului precedent. Ne aflam încă în era dezmăţului bugetar, criza declanşată practic în 2007 la nivel mondial, era o poveste ce nici nu visam să ne atingă, negocierile pe salarii săltau în pas sprinten pentru a prinde anul electoral 2009 cu urne de votare prietenoase.

Acum, rezultatele sunt cunoscute, efectul a fost devastator, urnele au explodat, buletinul de identitate şi-a pierdut statutul de garanţie supremă pentru credite luate/date la repezeală, iar ceea ce ne interesează mai mult, absorbţia fondurilor europene a rămas, în termeni reali, la nivelul poziţiei 27 în întrecerea dintre cele tot atâtea state ale Uniunii Europene.

Din când in când, acţionanînd orbeşte, puterile de conjunctură au mai schimbat câte un şef prăfuit din fruntea câte unei Autorităţi de Management, ajungîndu-se în situaţii îndealtfel comice, aşa cum este exemplul Programului Operaţional de Dezvoltare a Resurselor Umane, unde în 5 ani au fost numiţi succesiv, tot atâţia şefi supremi ai Autorităţii de Management, operaţiunea fiind golită  de sens si umplută de conţinut. Sensul ar fi fost acela al atăcării structurale a atragerii fondurilor europene, iar conţ