Scopul multora dintre şomerii francezi este de a beneficia de toate ajutoarele de şomaj extrem de generoase oferite de statul francez. Mulţi trăiescani la rând din aceste sume.

Candidaţii la prezidenţiale se întrec în a promite soluţii pentru a micşora numărul de şomeri din Franţa. Crearea de locuri de muncă e soluţia favorită în discursurile tuturor. Însă generosul stat francez cheltuieşte o felie imensă din buget pentru a oferi toate condiţiile pentru ca aceşti şomeri să nu îşi dorească să mai muncească. În decursul anilor, numărul şomerilor a crescut constant, indiferent cât de bine a mers economia. Iar în timpul mandatului lui Sarkozy, numărul şomerilor a crescut cu un milion.

A deveni şomer este pentru unii un scop în sine, având în vedere generoasele avantajele de care se bucură din partea statului: ajutor de transport, ajutor pentru chirie, pentru relocare, pentru a obţine permis de conducere, pentru cantină, pentru a avea grijă de copil etc. Evident, acestea dispar atunci când persoana în cauză se angajează. Mii şi mii de şomeri preferă însă acest statut, mai ales că, de foarte multe ori, ansamblul ajutoarelor de şomaj depăşeşte salariul minim. Există un singur plafon maximal stabilit de lege: 6.764 de euro pe lună, un record pentru Europa! Aceasta este realitatea care se desprinde din reportajul făcut de săptămânalul „Le Point".

Oferte şi programe inutile

Cele 4,5 milioane de şomeri oficiali - 10% din populaţia activă (dar şase milioane de şomeri reali, potrivit „Les Echos") - consumă anual 32 de miliarde de euro din bugetul Franţei. Pe hârtie, lucrurile par organizate. Sunt categorisiţi cu scrupulozitate, în patru categorii - A, B, C, D, E (A însemnând cei care nu au avut niciun loc de muncă şi descrescând spre E, cei care au joburi temporare, sunt la câţiva ani de pensie etc.). Toţi cei înscrişi în scriptele autorită