„La noi se intră foarte uşor, de ieşit se iese mai greu”, râd agentele de la Spitalul Penitenciar Rahova de un banc de puşcărie. Asta e însă o glumă care se aplică nu doar deţinuţilor, ci şi lor.

„Dacă erai vieţaş, acum intrai la eliberare condiţionată”, o tachinează Nina Stroe, purtătoarea de cuvânt a Spitalului Penitenciar Rahova, pe Gabriela Nenciu, operatoarea sistemului de Evidenţă Deţinuţi din penitenciar. Prima lucrează de 15 ani în penitenciar, a doua de 20 de ani. Toate au motivaţia lor, care le provoacă să uite că lucrează cu deţinuţi duri şi deseori cu minţile sucite, dintr-o închisoare de maximă siguranţă cum este Rahova.

Cel mai greu lucru pentru agentele de la Spitalul Penitenciar Rahova nu este faptul că zilnic stau alături şi vorbesc faţă în faţă cu o varietate de criminali sau violatori ale căror fapte brutale i-ar da peste cap pe mulţi bărbaţi. Nici că zilnic au de-a face cu deţinuţi care se automutilează, înghiţind sau înfigându-şi în părţi neînchipuite ale corpului cuie, cozi de lingură sau ace.

Cel mai greu e să tragă linia, în sufletul lor, şi să-i privească pe aceşti deţinuţi ca pe nişte oameni: pacienţi care trebuie îngrijiţi sau condamnaţi pentru care legea trebuie să se aplice corect, atât la încarcerare, cât şi la eliberare. E o deprindere care pare dobândită dureros, despre care agentele vorbesc cu greu, fără să li se clintească nici un muşchi de pe faţă şi fără să clipească.

„În fiecare deţinut zace şi o parte bună, oricât de mică ar fi. Încercăm să o cunoaştem”, spune Nina Stroe, purtătoarea de cuvânt a Spitalului Penitenciar Rahova, iar colegele ei o aprobă din priviri.

„Percepem pacientul, nu deţinutul. Automat, trebuie să-ţi iei măsuri de precauţie, ca să previi situaţiile neplăcute. Pacientul este întotdeauna însoţit de agenţi la consultaţie. Totul este supravegheat”, spune asistenta coordonatoare