"Pericolele vieţii sunt infinite şi printre ele este şi ideea de siguranţă." Johann Wolfgang von Goethe
În episodul anterior arătam că esenţa activităţii de intermediere financiară o reprezintă administrarea riscurilor, iar riscul este, pe de o parte, pierdere sau ameninţare şi, pe de alta, oportunitate. Riscul face parte din viaţa de zi cu zi. Cea mai mare parte a riscurilor cu care s-au confruntat oamenii de-a lungul timpurilor a fost de natură fizică. De la omul preistoric care-şi riscă viaţa pentru a găsi de mâncare (oportunitatea) şi până la navigatorii care-şi riscau viaţa pentru cucerirea de noi teritorii (oportunitatea). Chiar şi în zilele noastre sunt oameni care-şi riscă viaţa pentru a depăşi noi frontiere, pe şi sub pământ, pe apă şi în adâncuri, în spaţiu etc. Apariţia şi mai ales dezvoltarea comerţului şi a pieţelor financiare au permis însă o separare a riscului fizic de cel economic şi, astfel, investitorii pot să-şi rişte banii fără să-şi pună şi vieţile în pericol.
Tot din cele mai vechi timpuri, oamenii au inventat şi au devenit împătimiţi de jocurile de noroc care, deşi la modul ludic, reprezintă chiar chintesenţa asumării de riscuri. Ironia face ca jocurile de noroc să fie cele care au dus la descoperirile lui Cardano în sec. 16 şi ale lui Fermat şi Pascal în sec. 17, care au pus bazele teoriei probabilităţii, tocmai pentru că jocurile de noroc reprezentau un laborator ideal pentru a experimenta cuantificarea riscurilor. Probabilitatea a avut întotdeauna acest înţeles dual: unul interpretând trecutul, celălalt privind spre viitor, unul preocupat de ceea ce ştim în realitate, celălalt de opiniile noastre despre viitor.
Indiferent dacă vorbim de exploratori, jocuri de noroc sau de bancheri, riscul este indisolubil legat de timp. Riscul şi timpul sunt cele două feţe ale aceleiaşi monede pentru că dacă n-ar fi viitor, n-ar e