Demisia pianistului Dan Grigore din CNA, motivată într-o scrisoare amară adresată președintelui CNA, a fost judecată de unii comentatori și forumiști ca o toană, ca un moft . Și ce dacă a zis Crin Antonescu pe Antena 3 că artistul n-are onoare, fiindcă nu acționează la comanda de partid? Și ce dacă OTV l-a târât ani de zile în mocirlă? Și ce dacă Mircea Badea i-a urat ”să folosească banii la înmormântare” și a conchis pe blog că e ”un imbecil mai puțin”? Sunt astea motive pentru demisie? Aiurea!
Ceva mai prudent în primul deceniu postdecembrist, când predomina presa scrisă mai chibzuită fiindcă scrisul rămâne, spațiul public politic și mediatic a devenit cu vremea tot mai puțin exigent. Vadim Tudor a dat tonul injuriilor de tot felul în publicațiile sale, iar justiția i-a fost complice, absolvindu-l de păcate în majoritatea proceselor de calomnie – băteau suta la un moment dat – și creditând falsul argument al ”pamfletului”. Au preluat rețeta numeroase canale, printre care excelează azi OTV și Antenele, în emisiuni care coc răfuieli de familie, rivalități politice sau de presă și varsă sudalme, porcăieli și calomnii sub protecția formulei pamfletare și a libertății de exprimare.
Dacă cineva s-a bătut pentru libertatea de exprimare, aceea a fost Monica Macovei care nu s-a lăsat până n-a scos calomnia din Codul Penal, așa încât jurnaliștii să nu mai poată fi incriminați, să se simtă liberi de amenințarea cazierului. Primii care au profitat au fost cei dispuși să abuzeze, sucind gâtul democrației și făcând din înjurătura publică un privilegiu accesibil. Politicienii s-au prevalat de imunități extinse dincolo de înțelesul constituțional, televiziunile s-au bucurat de clemența CNA, nerușinarea a fost premiată, media tabloidă s-a pitit în spatele libertății obținute și al lipsei reglementărilor privind presa scrisă, organizațiile de media au sărit ca arse câ
