Cred că un manager este cel care se pricepe să rezolve crize. Crize de orice fel.
Îmi amintesc foarte bine că, la începutul anului 2009, când criza economică mondială îşi arăta dinţii şi în România (adio, credit cu buletinul!), multe voci din lumea afacerilor autohtone anticipau profunde schimbări: vor dispărea de pe piaţă cei slabi şi cei prost pregătiţi, mediocrităţile şi impostorii vor fi măturaţi de noua realitate, pe scurt, criza va cerne valorile. Am crezut şi eu, naiv, că mediocrităţile, nu numai cele politice şi ministeriale, dar şi cele din businessul privat vor dispărea natural. Criza era personajul pozitiv în acel scenariu. Nu s-a întâmplat aşa. Mediocrităţile s-au adaptat şi au dovedit că sunt mai tari decât criza. Au rezistat ca lipitorile. Se află tot în frunte, la comandă, iau decizii, dau lecţii de business, de economie, de moralitate (nişte făcături), ţin prelegeri şi acordă interviuri, au rămas în continuare nişte modele. Modele de lipitori.
Principala lor explicaţie pentru situaţia în care am ajuns este: „Din cauza crizei!" Toate argumentele impostorilor sunt legate de criză. Criza asta îi absolvă de orice responsabilitate. Sub acest paravan de criză îşi ascund incompenţa, lenea, răutatea, lipsa de idei, prostia, mai ales prostia! Ei ştiu foarte bine (sunt şmecheri şi obedienţi) să întoarcă în favoarea lor orice situaţie dificilă. Ei au rămas pe poziţii pentru că, nu-i aşa?, luptă cu criza, nu dau un pas înapoi, trebuie să-i înţelegem, nu le este uşor - un joc ipocrit!
Nu am niciun sentiment de frustrare faţă de aceşti şefi (bine plătiţi şi prea des odihniţi prin vacanţe). Pentru că nu sunt şefi. Cred că un manager este cel care se pricepe să rezolve crize. Crize de orice fel. Acesta e rolul managerului, nu să rostească discursuri, nu să lanseze lozinci, nu să înflăcăreze masele de salariaţi, ci să rezolve crize. Din păcate,