* pentru el, actoria era un mod de a trăi
Se împlinesc deja doi ani de când actorul Cornel Cimpoae a încetat să ne bucure sufletele cu jocul său. De doi ani, cei care l-au cunoscut, pe scenă sau în afara ei, îi duc dorul. Ne lipsesc talentul său, dragostea de teatru, înţelegerea pentru fiinţa umană.
Timp de 15 ani a jucat pe scena Teatrului "Maria Filotti" în numeroase montări, sub privirea unor regizori celebri: Mircea Daneliuc, Cătălina Buzoianu, Radu Afrim, Constantin Codrescu, Radu Nichifor, Alexa Visarion, Radu Apostol sau Sorin Militaru. Rolurile jucate de el străluceau, muncea la fiecare trăsătură de caracter a personajului, găsea detalii care îl făceau inconfundabil. Partitura interpretată în "Angajare de clovn", Peppino, a aruncat o lumină ciudată asupra acestei meserii de actor, ne-a făcut să realizăm dramele prin care trec oamenii ce ne oferă seară de seară o bucăţică din sufletul lor. Remarcabil a fost şi rolul bătrânului evreu făcut în "e-MeS" sau Vlad din "Vânzătorul de iluzii". Cine l-a văzut interpretându-l pe Johnny Papagalul din "Infirmul din Inishmann" sigur va avea mereu o valoare la care să se raporteze, dar nici Ivan Dimitrici din Salonul nr. 6, după A.P. Cehov nu va putea fi uitat uşor. Zeci de roluri, momente în care a strălucit pe scenă, în care a cucerit aplauze răsunătoare. Pentru el, actoria era un mod de a trăi.
"Eu cred în acest lucru. Nu până în pânzele albe, pentru că ai nevoie de mult mai multe lucruri ca să te simţi împlinit în viaţă, dar cred că e un mod de a trăi, o meserie care îmi place cu adevărat, mă inspiră. Au fost foarte multe momente în viaţa mea în care singurul lucru de care mă puteam agăţa cu unghiile era teatrul, un rol. Plăcându-mi foarte mult, uitam de restul problemelor. Pentru câteva ore cât stăteam aici eram adâncit în ceea ce-mi plăcea. După câteva ore mă descărcam, mă linişteam. Fiecare vârs
