Aproape ca imi pare deja rau pentru acest partid. Nu pentru ce a ajuns, nu pentru cinismul de care au dat dovada parvenitii care l-au compromis, ci pentru ceea ce nu a apucat sa fie niciodata.
Pentru ca a fost doar o speranta si a ajuns un regret amar. Ar trebui si ei sa aiba puterea sa priveasca adevarul in fata. I-ar ajuta si, poate, ar mai reusi sa salveze ceva.
Promovarea irationala a unor personaje precum Elena Udrea, care a ajuns sa detina si in partid o influenta sinistra, Roberta Alma Anastase, care inca mai conduce Camera dupa uriasul scandal de la votul Legii Pensiilor, Traian Igas, care tot nu nimereste acordul intre subiect si predicat decat dupa numeroase incercari, Ioan Nelu Botis, omul care impletea afacerile de familie cu activitatea de la minister, Ioan Oltean, aceasta umbra comunista aflata intr-o trista coincidenta cu ideea de politician, si multe alte exemple care populeaza partidul - toate au facut prin lacomia, incompetenta si cinismul lor ca PDL sa fie astazi doar o umbra.
Astazi PDL pare ca s-ar fi retras de la guvernare exact ca in 2007. In fapt, schimbarea ministrilor importanti si inlocuirea lor cu rezervele actuale a lasat o nedumerire si mai mare.
Daca tot si-au facut treaba atat de bine cei dinainte, de ce au fost schimbati? Doar pentru a putea creste-reintregi salariile, iar aceasta mita electorala sa poata fi credibilizata si contabilizata cumva in dreptul partidului?
Nefericirea contextului economic actual loveste implacabil destinul acestei Coalitii. Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR, tocmai ce ne-a anuntat si el, dupa Dragoi, ca intram in recesiune.
Dar asta pare a fi destinul guvernarii PDL sub bagheta magica a presedintelui - sa taie salariile dupa ce spusesera ca tocmai am iesit din criza (nu s-a spus altceva de-a-lungul anului 2009) si sa crea