În anul 1974, regimul comunist a emis o lege (Legea 58/29.10.1974) privind siste­matizarea teritoriului și a localităţilor urbane și rurale. Acest decret a adus după el demolarea parțială și, în unele cazuri, totală a unor orașe și sate, pentru a fi reconstruite apoi după noile planuri de dezvoltare multilaterală a României. Cumva, satele trebuiau împuținate, iar orașele să arate toate la fel, pentru a rezulta suprafețe de pămînt cît mai mari, destinate agriculturii. Această lege a reprezentat un adevărat dezastru pentru o parte însemnată a populației, dar mai ales pentru patrimoniul arhitectural românesc. O mare parte a Bucureștiului a fost demolată rapid pentru a face loc unor proiecte faraoni­ce precum Casa Poporului, Centrul Civic, bulevardul Victoria Socialismului, lucrări ce au fost inaugurate chiar de către Ceaușescu la 25 iunie 1984. Aceasta este povestea unei străzi dispă­rute și, odată cu ea, a unui întreg cartier aflat între Piața Unirii și Poșta Vitan. Străzi ca: Sfînta Vineri, Calea Văcărești, Mircea Vodă, Bravilor, Labirint, Pitagora, Sf. Ioan Nou, Ba­nu Mărăcine, Sf. Nicolaie Jitniță, A­dam Goldfaden, Calea Dudești sînt numai o parte din străzile care au fost dărîmate total sau parțial. Și asta pentru ce? Pentru Victoria Socialismului, o arteră de trei-patru kilometri inspirată din arhitectura regimurilor totalitare, în special din China și Coreea de Nord. A fost condamnată la moarte într-o zi de duminică dimineața, în luna iunie a anului 1985, cînd clopotele zecilor de biserici din cartier vesteau ziua Domnului. În locul în care strada Bravilor se intersecta cu strada Smeurișului, în dreptul Sinagogii Malbim, au apărut președintele de atunci al țării, soția sa, împreună cu primarul și cîteva persoane. Au consultat niște hîrtii, apoi președintele a privit de jur-împrejur și cu un simplu gest al mîinii, asemenea unui salut dat neantului, a despărț