Împuşcat în Piaţa Victoriei

Pavel n-a încercat să-l oprească. Bănuia că Requiem nu se va întoarce. Sergiu părea un tip venit de la chef care adormise lângă uşa liftului. Lumina chioară de pe holul blocului arunca umbre, iar cadavrul părea pierdut într-una dintre ele. I se uscaseră buzele. Sergiu mai avea încă atârnată după cap geanta pentru masca de gaze. Pavel a scos plosca, dar apa se terminase demult.

Ce-o să le spună? se gândea înspăimântat. A urcat pe scări două etaje. Trecuse de ora două noaptea. A sunat şi a aşteptat.

- Cine e? s-a auzit vocea femeii după mai mult de un minut.

- Sunt Pavel, prietenul lui Sergiu, a bolborosit prin uşă. Am fost pe aici la amiază, a spus şi simţea cum îl părăsesc puterile. Îi venea să coboare, să se întindă lângă cadavru şi să închidă ochii. Fie ce-o fii.

Uşa s-a deschis, dar femeia pusese lanţul. L-a privit prin crăpătura de o palmă. Avea o privire înspăimântată.

- Unde e Sergiu? a întrebat cu voce neliniştită.

Pavel a vrut să spună că e jos, dar s-a oprit. N-ar fi ştiut cum să continue. Cum să explice.

- S-a întâmplat o nenorocire, a îngăimat.

- Unde-i Sergiu? a întrebat femeia în vârstă încă odată şi a deschis uşa.

- A fost împuşcat, a zis Pavel. Privirea i s-a înceţoşat şi a simţit lacrimile cum se adună şi îi părăsesc ochii. N-a ştiut ce să facă cu mâinile şi a îmbrăţişat-o pe doamna în vârstă. Nu zicea nimic. Din cauza şocului sau încă nu înţelegea cuvintele tânărului din faţa ei. L-a primit în braţe şi l-a strâns.

De undeva din casă s-a auzit vocea bunicului lui Sergiu:

- Cine-i acolo? a strigat el, dar n-a primit niciun răspuns.

Ţinându-l în braţe, bătrâna l-a întrebat unde e, iar Pavel s-a desprins şi i-a arătat spre scări. Femeia s-a întors în casă, a închis uşa de la sufragerie unde se auzea televizorul şi-a luat papucii şi a