Nu stiu daca politica romaneasca se va vindeca vreodata din boala grava care o tintuieste de ani zile in ineptie si paradox.
Si parca nimeni n-a cazut mai rau in capcana acestei maladii teribile decat liderul PSD, Victor Ponta, aplaudat la scena deschisa pentru fiecare prostie rostita sau facuta si palmuit fara mila pentru orice initiativa corecta.
Dupa discursul tinut la investirea cabinetului Ungureanu, un discurs bun, de opozant decent, rational si civilizat, Victor Ponta a fost crucificat in USL si trustul lui Felix. I-au fost reprosate tonul asezat, deschiderea explicita catre dialog, lipsa sudalmei, a tafnei si a isteriei.
N-a trecut nicio luna si a intrat in alta belea. Dupa ce Traian Basescu a anuntat majorarea salariilor incepand cu luna luna iunie, Victor Ponta a reactionat cat se poate de corect: "Noi, in 2013, ca ramane domnul Basescu la putere sau ca venim noi, practic trebuie sa venim sa le taiem salariile inapoi la oameni. E o mare pacaleala. Daca se majoreaza acum salariile, si nu se iau celelalte masuri care inseamna mai multe locuri de munca, venituri suplimentare la buget, in 2013 practic nu ai de unde sa le platesti".
Colegii de partid si coalitie, dar si multi jurnalisti i-au sarit disperati in cap: o ratacire periculoasa, i-a luat Dumnezeu mintile, cum sa spui in precampanie ca ai putea taia salariile daca ajungi la putere. Chiar asa, cum mama naibii sa-ti permiti vreo secunda in Romania sa fii responsabil si argumentat? Nu, in campanie trebuie sa promiti tot, si pe mama, si pe tata si luna de pe cer, indiferent ce poti da cu adevarat!
Ceea ce ii putea fi reprosat lui Victor Ponta nu era nicidecum aceasta declaratie corecta, ci toata isteria pe care a facut-o PSD in momentul in care salariile au fost taiate, pentru ca bugetul nu le mai putea sustine. Atunci a gresit fundamental, nu acum
