Foto: Robert Frunzescu

Perseverenţi şi indignaţi. Primul este determinat şi alimentat de al doilea, însă ambele cuvinte sunt adjective definitorii ce s-au conturat ca forţa ce întreţin dinamica masei de cetăţeni prezenţi de două luni în stradă. Doar din scepticism vecin cu rea credinţă poţi presupune că aceştia nu au avut altceva mai bun de făcut. Protestatarii nu sunt parte integrantă din societatea civilă neavenită, nu sunt oameni fară familii sau fără ocupaţie şi nici oameni neserioşi cum îi alintă jandarmii. Au contraire, cum zice englezul! Sunt un exemplu de ceea ce ar trebui să fie fiecare demnitar în parte: reprezentanţii societăţii şi străjeri ai drepturilor cetăţenilor. Cine s-a dumirit cum e cu manipularea şi cu promisiunile electorale ce expiră odată cu ocuparea funcţiilor, a ieşit în stradă să-şi revendice, să-şi apere singur drepturile şi libertăţile, că de obligaţii are podul plin şi başca le mai şi achită, că ”ieşirea din criză” nu s-o fi făcut cu poşetele doamnei Nuţi.

În două luni de ”haiducie” ciumpalacii au creat presiunea ce a generat schimbări. Nu cele dorite ce-i drept, dar s-a iniţiat un lanţ de schimbări ceea ce constituie un început, care nu li se recunoaşte ca merit, fireşte. E periculos să le recunoaştem aportul la schimbare şi să-i respectăm pe protestatari, cauză pentru care s-a lucrat intens, pe întreaga durată a protestelor, întru discreditarea, demotivarea şi intimidarea acestora.

În pofida remanierilor şi schimbărilor din registrul ”praf în ochi” ciumpalacii au rămas în stradă strigând de li se zdrăngăne pleura pulmonară: ”Indignaţi, nu manipulaţi!” Aici intră în scenă ”Coana Mare” cu rol principal de reprimare prin arta denumită intimidare. Astfel, Jandarmeria Română, subordonată politic este folosită abuziv pentru a reduce la tăcere cu presiuni psihologice. Protestatarii paşnici sunt legitimaţi, plimbaţi c