Cereala era cultivata in Mexic. Contine fier si magneziu mai mult decit orezul, griul sau cartoful Amaranthul este o cereala cultivata de 8000 de ani. In imperiul aztec era un ingredinet de baza in dieta oamenilor si facea parte integrala din ceremoniile religioase aztece. O data cu venirea conchistadorilor cultivarea amaranthului a fost interzisa astfel ca pentru multa vreme aceasta cereala s-a pastrat crescind spontan in stare salbatica. In anii 70 ea a fost redescoperita si a inceput cultivarea ei intii pe citiva acri de pamint, apoi pe suprafete din c e in ce mai mari. Cercetatorii au descoperit in amaranth o cereala extrem de bogata in minerale, lecitina si carbohidrati. Are cel mai mare potential energetic comparativ cu celelealte cereale uzuale cunoscute. De asemenea are cel mai mare continut de calciu, fier si magneziu fata de orez, griu, cartofi sau porumb dulce. Contine riboflavine si vitaina B6. Astazi amaranthul este cultivat in Mexic, Peru si Nepal. In Europa a fost adus la inceputul secolului al 16-lea. In Mexic se prepara o bautura „alegria" (bucurie) dintr-o solutie de zahat brun si amaranth sfarimat. Semintele de amaranth decojite si prajite fac barte din ingredientele pentru obtinerea bauturii traditionale "atole". In Peru semintele de amaranth fermentate se folosesc la obtinerea berii iar in zona Cusco florile sint utilizate la tratarea durerilor de dinti si a febrei, sau la colorarea produselor alimentare din porumb sau quinoa. Atit in Mexic cit si in Peru frunzele de amaranth sint strinse si consumate ca vegetale, fripte sau fierte. Amaranthul este cunoascut si in Nepal unde semintele sint consumate preparate ca terci ("sattoo") sau macinate, din faina preparindu-se "chappatis".

Amaranth-ul este o planta anuala cunoscindu-se peste 60 de specii. Unele specii sint cultivate pentru frunze altele pentru seminte disctinctia intre cele doua fiind