Se vede şi din avion că Justiţiei române i-au crescut dinţii.
Sunt dinţi de lapte, dar pe ici, pe colo s-a mai schimbat câte unul, lăsând loc primilor piloni ai unei danturi puternice, sănătoase, capabilă să spargă carapacele dure ale lighioanelor corupte.
Ne-am obişnuit deja cu primari de mari oraşe încătuşaţi la datorie (cazurile Craiova, Râmnicu Vâlcea, Cluj-Napoca etc.), cu judecători înghesuiţi în dubă, cu interlopi trimişi într-o celulă de doi pe doi. S-au înmulţit cererile de ridicare a imunităţii parlamentare pentru arestarea unor deputaţi sau senatori (Voicu, Păsat, Boldea). Am început să avem miniştri condamnaţi la închisoare cu executare (Năstase, Remeş, Mureşan).
Aşadar, maşinăria s-a pus în mişcare. Într-o Românie membră a Uniunii Europene, drum de întoarcere nu există. S-au mai copt şi magistraţii noştri, au înţeles că nu sunt slugi ale puterii politice, ci reprezintă ei înşişi o putere în stat. Iar acolo unde chiar printre magistraţi se manifestă apucături mafiote, există deja anticorpi care acţionează şi izolează microbul. Nu în toate cazurile, nici măcar într-o proporţie mulţumitoare, dar important e că tăvălugul s-a pornit. Nu e de colea să pice în capcanele procurorilor anticorupţie judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau şefi de tribunale şi de Curţi de Apel. Putregaiurile sistemului de justiţie vor pricepe, vrând-nevrând, că orice complicitate cu infractorii le va transforma, mai devreme sau mai târziu, în infractori. Şi că frumosul statut de magistrat cu pensie specială poate deveni peste noapte un coşmar cu zăbrele.
De-a dreptul uluitoare sunt comentariile emanate din zona mediatico-politică după anchetarea-judecarea-arestarea unui parlamentar, ministru sau primar. Vorbeţii de serviciu, trimişi de partide să pună placa la televizor, găsesc un cusur oricărei acţiuni a Justiţiei. Dacă ancheta
