În primul rând nu cred că întrebarea este dacă ne permitem să mărim acum salariile bugetarilor cu 16%, ci dacă vrem cu adevărat asta. Sursa: VLAD STĂNESCU

Să ne amintim că la sfârşitul anului 2011 finanţatorii internaţionali -FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială - au admis posibilitatea unei majorări modeste a salariilor din sectorul public şi chiar a pensiilor spre partea a doua a anului 2012.

„Majorarea modestă”, deşi nedefinită, se referea la un procentaj de 3-5%.Chiar şi cu o majorare mai mare decât atât, nu cred că problemă are legătură cu ce vor sau nu vor finanţatorii cu care avem un acord, atâta timp cât ne respectăm ţintele macro-economice.

Priorităţile ni le stabilim singuri. Putem mări salariile bugetarilor de la 1 iunie, putem decide să scădem contribuţiile la asigurările sociale sau putem decide să ducem mai mulţi bani spre investiţii, ceea ce ar putea să însemne mai multe locuri de muncă. O refacere a salariilor bugetarilor, şi aici vorbim de 1,2 milioane de români, înseamnă să fim de acord că există bani pentru aşa ceva, nu doar anul acesta, ci şi anul viitor şi anii care urmează şi că aceşti bani nu pot fi alocaţi în altă zonă cu efecte multiplicative mult mai mari pentru toţi romanii.

Scăderea CAS ar însemna o creştere a veniturilor nu doar pentru bugetari, ci şi pentru cei din sectorul privat. Nu cred că doar bugetarii au avut de suferit în ultimii doi ani din cauza crizei economice. Cred că şi salariaţii din sectorul privat au avut de îndurat scăderi de venituri, disponibilizări şi diferite ajustări ale consumului chiar începând cu 2008, de când criza a atins România.

Scăderea CAS ar însemna probabil mărirea deficitului la fondul de pensii. Cum la fel de bine ar putea însemna şi mai multe locuri de muncă şi o scoatere la suprafaţă a unor contribuabili evazionişti. În orice caz, o scădere a CAS în