Odată cu alegerea Preşedintelui Republicii Moldova, criza politică şi constituţională care durează de aproape trei ani ia sfârşit. Mai mulţi actori politici şi-au arogat merite exclusive în alegerea lui Nicolae Timofti drept şef al statului.

Unul dintre aceştia este Igor Dodon, şeful Partidului Socialiştilor, care a mărturisit explicit acest lucru într-un interviu pentru Radio Europa Liberă realizat de Valentina Ursu.

Afirmaţia este una justificată, nu încape îndoială, doar că trebuie de amintit mai întâi faptul că AIE 2 a reuşit în sfârşit performanţa de a vota în bloc, solidar, pentru un candidat. Nu ştim însă pe moment ce se ascunde în spatele tentativei lui Dodon de a poza drept „salvator al naţiei".

Dacă e vorba de încercarea de a capitaliza pe seama celor care s-au dezamăgit de Partidul Comuniştilor şi liderul acestuia Vladimir Voronin, este firesc să se vrea acest lucru şi cred că societatea civilă trebuie să susţină o asemenea intenţie care ar duce la scăderea aderenţei faţă de un partid ramolit şi încremenit în proiect.

În cazul în care însă Dodon şi mica lui echipă de transfugi - asta e identitatea lor, până a fi recunoscuţi drept socialişti va mai trebui să treacă multă vreme - dă de înţeles că vor şi nişte posturi pentru votul din 16 martie, atunci situaţia e puţin diferită, eufemistic vorbind.

Deocamdată, Marian Lupu a spus că Dodon nu ar fi pretins niciun fel de funcţii, dar Mihai Ghimpu se pare că nu-i dă crezare, lansând ideea că liderul socialist ar vrea să distrugă AIE-2. Este adevărat că însuşi Dodon a vorbit de decesul Alianţei, pretinzând că ea nu mai este viabilă atâta timp cât una din stipulările acesteia care se referă la partajarea postului de preşedinte al Parlamentului nu mai este în picioare.

Mai degrabă aici e vorba de o grilă de interpretare prea îngustă a ceea ce înseamnă o alianţă. Dovadă că Ghimpu c