De data asta preşedintele nu a venit doar cu revelaţii, ci cu documente. Cu stenograma discuţiei purtate la Cotroceni cu liderii USL, cu care demonstrează negru pe alb că i-a propus lui Ponta să fie premier, dar acesta nu a dat nici un răspuns! Cum rămâne cu celebrul Articol 103 din Constituţie, care îl lega de mâini şi de picioare în tentativa de a propune un premier, dl preşedinte nu ne spune. A fost abrogat pe parcursul discuţiei? Şi dacă – vorba sa – Ponta ar fi zis: „Da!”? Ce făcea atunci preşedintele? Pe unde scotea cămaşa?
Toată această chestiune nu îl discreditează pe Ponta, aşa cum spera partida prezidenţială – ci chiar pe preşedinte. Este una dintre cacialmalele sale clasice. Când a scos porumbelul din gură ştia precis că Ponta n-ar putea accepta aşa ceva fără riscul de a arunca în aer întreaga construcţie uselistă. Iar dacă, prin absurd, acesta ar fi acceptat, ar fi găsit ca deobicei o soluţie simplă ca să iasă din clinci. N-ar fi fost prima dată când nu se ţinea de cuvânt. Ba, ar fi putut s-o dea pe băşcălie: „Aţi văzut? Nu-l interesează soarta ţării! Vrea să fie el premier cu orice preţ. Ei bine, eu nu pot să accept încă o soluţie imorală!”
Prezentând publicului telespectator stenograma cacialmalei, Traian Băsescu nu a făcut decât să ne convingă că rămâne un preşedinte-jucător. De pocker politic.
De data asta preşedintele nu a venit doar cu revelaţii, ci cu documente. Cu stenograma discuţiei purtate la Cotroceni cu liderii USL, cu care demonstrează negru pe alb că i-a propus lui Ponta să fie premier, dar acesta nu a dat nici un răspuns! Cum rămâne cu celebrul Articol 103 din Constituţie, care îl lega de mâini şi de picioare în tentativa de a propune un premier, dl preşedinte nu ne spune. A fost abrogat pe parcursul discuţiei? Şi dacă – vorba sa – Ponta ar fi zis: „Da!”? Ce făcea atunci preşedintele? Pe unde scotea cămaşa