În recenta sa ofensivă mediatică sprijinită de canalele prietenoase, Traian Băsescu a introdus, cu insistenţă, un nou personaj: Preşedintele! Spre deosebire de Băsescu, Preşedintele – invocat cu respect, ba chiar cu un soi de evlavie – este o persoană deasupra lucrurilor comune, un element de-a dreptul mistic, caracterizat prin seriozitate, consecvenţă, tenacitate şi profundă onestitate. Spunea Băsescu, mai deunăzi la TVR, că Preşedintele nu-şi putea permite să glumească oferind lui Ponta misiunea de a face Guvernul. Şi, mai ales, n-ar fi putut să ezite în a-i încredinţa această sarcină de onoare, dacă Ponta ar fi acceptat. N-a fost nici o băşcălie, a insistat Băsescu, Preşedintele nu-şi permite să facă băşcălie!
Cu alte cuvinte, Preşedintele nu-şi poate permite ceea ce-şi permite Băsescu! Cea mai logică întrebare pe care şi-o poate pune orice om de bun simţ este următoarea: unde a fost, unde a stat ascuns Preşedintele ăsta, vreme de aproape opt ani? În tot timpul în care Băsescu s-a dat drept el, a făcut băşcălie cât a putut, a minţit oridecâteori a avut chef, s-a certat cu toată lumea ca la uşa cortului, a jignit şi a umilit, fiind la rândul său umilit printr-o suspendare şi alte câteva gesturi neconforme statutului său? Şi cum de-a apărut, aşa, deodată, făcându-i o neloială concurenţă?
Răspunsul e simplu: preşedintele a fost tot timpul prezent, dar n-a avut loc de manifestare din cauza lui Băsescu, care i-a luat tot timpul faţa. S-a mulţumit să stea pitit prin debaralele Cotrocenilor, lăsându-l pe acesta să-şi facă numerele în numele său. L-a asistat, impasibil, când se consulta cu partide din opoziţie şi când le zicea, după bună-ziua, gata, v-am consultat, vă mulţumesc! Şi-i dădea afară pe cei de care astăzi pretinde că omologul său se roagă să preia guvernarea. Acum, când Băsescu se cam simte la înghesuială, când nu prea îi mai ţin cacealmalele, Preş