Dupa miniturneul mediatic al lui Traian Basescu, dincolo de scandalurile izbucnite, se desprinde o concluzie certa: presedintele a intrat in forta in campanie electorala. Si aceasta nici n-ar fi, pana la urma, un lucru suprinzator intr-un an electoral. Tiparele in care aseaza Traian Basescu aceasta campanie sunt insa cel putin indezirabile.

Startul oficial a fost dat odata cu discursul din Parlament al presedintelui, cand domnia sa a vestit reintregirea salariilor bugetarilor, in detrimentul diminuarii CAS si fara a avea macar datele economice pe primul timestru al anului, informatii de care coalitia si premierul legasera, macar de ochii lumii, orice decizie in privinta salarizarii.

Fara o consultare prealabila cu Mihai Razvan Ungureanu, care apucase sa se pronunte in favoarea scaderii CAS, Traian Basescu a creat asteptarea publica in directia cea mai profitabila din punct de vedere electoral (cu bugetarii faci campanie in scoli si primarii, cu ei organizezi alegerile, cu ei supraveghezi legalitatea lor, cu ei imparti mita electorala, intre ei sunt o multime de clienti politici), dar si cea mai periculoasa pentru stabilitatea economica, si asa fragila a Romaniei, si cea mai imorala pentru ca serveste exclusiv unei categorii sociale, rasfatata tuturor puterilor exact pentru ca este atat de importanta si numeroasa.

Nici nu s-au potolit bine ecourile acestui demers, ca Traian Basescu a scos din tolba electorala o pocnitoare improvizata dintr-o veche capcana ratata. Pentru ca, ma tem, cam asta este toata povesta cu Ponta premier. Daca Victor Ponta a fost tras de Crin Antonescu de pe marginea capcanei, la consultarile de la Cotroceni, presedintele nu a putut lasa nefolosit planul si l-a refolosit, ambalat intr-o mare dezvaluire care sa arate lasitate si iresponsabilitatea liderilor USL. Acum nu ca domnii Ponta si Antonescu nu s-ar incad