Pe 21 martie, Chancellor of the Exchequer (ministrul de finanțe al UK) Osborne a pozat cu faimoasa servietă roșie ce conținea propunerea bugetului pentru următorul an fiscal. În UK, acest eveniment este intens mediatizat și comentat în fiecare an, pentru că Chancellor-ul are puteri semnificative de a schimba fiscalitatea și cheltuielile bugetare. Tradiția prezentării bugetului către House of Commons (camera inferioară, aleasă a Parlamentului britanic) datează din 1860 – tot de atunci datează și servieta roșie, deși urmează să fie scoasă din uz din cauza fragilității. Mai puțin cunoscut este faptul că Chancellor-ul are dreptul de a bea (inclusiv alcool) în timpul prezentării bugetului. Foștii ocupanți ai postului au optat pentru whisky (Kenneth Clarke), gin & tonic (Geoffrey Howe), brandy cu apă (Benjamin Disraeli), șpriț (Nigel Lawson) sau sherry cu ou (William Gladstone). Actualul titular precum și cei doi de dinaintea lui, Alistair Darling și Gordon Brown, beau însă numai apă plată.
Revenind la bugetul din 21 martie, atenția publicului și a opoziției a fost concentrată pe cota maximă de taxare a veniturilor de peste £150,000 pe an, cotă care fusese ridicată de la 40% la 50% de către guvernul anterior (laburist) în ultimele zile de guvernare. La vremea respectivă, în aprilie 2010, mărirea aceastei taxe a fost văzută ca o moștenire otravită lăsată de către laburiști următorului guvern conservator și un gest politic deloc subtil de a „lovi în bogați”. Deși reducerea taxei la nivelul anterior a fost, declarativ, întotdeauna un țel al guvernului conservator ce a urmat, alianța postelectorală cu liberalii și continuarea presiunii pe finanțele publice au făcut ca implementarea și calendarul aferent să devină un subiect foarte delicat din punct de vedere politic.
Pentru a construi argumente economice și politice, în toamna anului 2011, Chancellor Osborne a c