„Vând tot şi plec din ţară!” – anunţă, cu năduf, deputatul Boldea, profund dezamăgit de lipsa de recunoştinţă a poporului român. Pentru care şi-a sacrificat tinereţea şi puterea de muncă. La fel de dezamăgit este Boldea şi de colegii pedelişti din Parlament care l-au dat pe mâna procurorilor, mai uşor parcă decât pe oricare altul dintre membrii forului legislativ pentru care s-a cerut ridicarea imunităţii. Ba, mai mult, este un caz unic în care puterea şi opoziţia au încheiat un armistiţiu şi şi-au dat mâna pentru a realiza cvorumul necesar operaţiunii.

Ca mai toţi cei în situaţia sa, Boldea se consideră nevinovat. Chiar dacă DNA-ul a desluşit o bună parte din iţele afacerii prin care, sub comanda parlamentarului-avocat, mai mulţi indivizi au pus pe roate o maşinărie prin care făceau acte false pe terenuri centrale din Galaţi, pe care apoi le vindeau la preţuri bune. Deşi, n-a fost nimeni afectat – în viziunea afaceriştilor – pentru că, oricum, terenurile erau ale nimănui!

Dar, dincolo de acest artificiu de logică, interesantă rămâne viziunea despre viaţă şi societate a deputatului Boldea. Foarte activ pe blogul său, el îşi expune acolo opiniile despre lumea interlopă – după ce fusese acuzat că, în calitate de avocat, se specializase în apărarea membrilor diferitelor bande.

Marile spirite se întâlnesc – spune un dicton – şi nu este de mirare că alte personalităţi împărtăşesc punctele de vedere ale lui Boldea. Este vorba, în primul rând, de celebrul comisar Şoric, de la Piatra Neamţ care întreba, cu candoare, de ce un Mararu e calificat drept interlop, omul fiind băiat de treabă şi chiar prieten cu poliţistul (ceea ce nu l-a împiedicat să aibă un sfârşit tragic sub gloanţele concurenţilor). O întrebare asemănătoare îşi punea şi Boldea: cei pe care-i scăpa el de puşcărie erau doar nişte „băieţi”, cu apucături mai de periferie, dar altfel, cu suflet şi