- Cultural - nr. 979 / 22 Martie, 2012 TEATRUL ROMANESC LA TARGU-MURES 50 de ani in 50 de secvente - 19 In a doua parte a stagiunii 1982/1983 regizorul Nicolae Scarlat "ataca” cea mai celebra piesa a tuturor timpurilor: Hamlet de William Shakespeare. Pentru rolul titular il alege pe Cornel Popescu, actor despre care stia, din colaborarile lor anterioare, ca este nu numai foarte talentat, foarte mobil atat spiritual cat si fizic, dar si deosebit de inteligent si cultivat, calitati indispensabile pentru intelegerea, aprofundarea si interpretarea unui rol atat de greu, de complex, cu atat de multe fatete. Spectacolul a fost gandit de regizor si interpret ca o tragedie moderna, cu probleme acut contemporane (si careia decorul lui Octavian Dibrov si costumele Ancai Paslaru i-au dat o nota expresionista), ca zbuciumul unei constiinte (si) a zilelor noastre. Izbanda – pentru care existau toate premizele - a fost insa doar partiala, pentru ca, alaturi de numeroase elemente si momente de mare arta – de la conceptia si realizarea regizorala si scenografica, pana la unele din contributiile actoricesti -, unitatea spectacolului a suferit din cauza ca unii actori din distributie, nemultumiti ca au primit roluri considerate (de ei) mai putin importante, au muncit "cam de mantuiala”, in alte registre interpretative decat cel al spectacolului, neintelegand ca intr-o montare cu asemenea miza toate rolurile, chiar si figuratiile, sunt extrem de importante si trebuie interpretate cu aceeasi constiinciozitate, la aceeasi tensiune, cu aceeasi ardoare. Cornel Popescu insa a triumfat. Hamletul sau a fost – cum scrie Constantin RaduMaria – "un erou pamfletar in expresie si sarcastic in atitudine, (la care) ironia irumpe rece si cruda dintr-un fond sufletesc fierbinte. Pare paradoxal, in cuvinte, dar nimic nu e paradoxal in contradictiile unui suflet care isi doreste, totusi, lepadarea de