- Social - nr. 980 / 23 Martie, 2012 Sa fi fost, sa mai fi fost si acum Fanus Neagu impreuna cu noi ar fi spus cu siguranta: "Sportul e starea vremii unui neam, ascultati rasuflarea unanima a stadioanelor, a salilor de sport, arenelor, ascultati si vom citi despre inceputuri, despre noima acestui freamat fara varsta - sportul, miscarea sportiva, spectacolul de daruire pe care din vremuri omul l-a consumat cu patima”. Retrospectiva pe care ne-am propus-o in tandem fericit cu arta plastica este o aventura cu care sufleteste vom putea fi mai bogati, mai intregiti. Sinteza lumii, mic model al universului, microcosmos, omul s-a perceput si prezentat pe sine prin tehnici si mijloace de expresie diverse inca din cele mai indepartate epoci - prin elemente de limbaj plastic specifice - ca fiind spirit si trup - compus din elementele universului, condus in actiunile sale de principiile si legitatile universului. Marturie ne stau picturile rupestre in care, alaturi de bizoni, cai sau rinoceri, desenate sau pictate cu oxizi minerali, apar reprezentari umane in actiune - la vanatoare, in ample si elegante miscari ce ne duc cu gandul la trecerea liniei de sosire a unei competitii atletice, intr-o caligrafie eleganta ce tradeaza un spirit inalt - deloc "primitiv”. Functia magico-religioasa a vanatorii transpare dincolo de miscare, proportii sau aspect atomic. De la indeletnicire la sport, joc sau hobby, vanatoarea este prima prezentare plastica desprinsa din nevoile acelor vremi, ea parcurgand istoria civilizatiei fara a-si altera trasaturile de rit initiatic in care "a lua urma” vanatului semnifica o cautare spirituala, iar omorarea vanatului - distrugerea ignorantei si a tendintelor nefaste. Atribut si privilegiu al faraonului, vanatoarea in Egipt este si un sport, un joc de curaj si indemanare, dar mai presus ramane un act magic de indepartare a haosului intruchipat de malefic