Le-am putea numi diversiuni, cacealmale, înşelăciuni sau şmecherii. Sau, pentru că tot se apropie 1 aprilie: păcăleli. Traian Băsescu – după ce în luna ianuarie a fost cam livid şi cam sperios, neieşind din bîrlogul de la Cotroceni – a început să lucreze la compromiterea adversarilor. Tactică deja învechită: spui că i-ai oferit postul de premier lui Victor Ponta, apoi laşi să se înţeleagă că acesta ar avea „probleme de conştiinţă“. Un singur cartuş şi două ţinte: opoziţia nu vrea să-şi asume guvernarea, Victor Ponta ascunde ceva care l-ar putea compromite. În mod firesc, n-ar trebui să luăm în serios declaraţia lui Traian Băsescu despre aşa-zisa propunere pe care i-ar fi făcut-o lui Victor Ponta de a deveni premier. Numirea lui Victor Ponta ca premier a fost fantezistă şi, ne permitem să o spunem, irealizabilă, în actualele condiţii, înainte de alegeri. De fapt, preşedintele nu l-a dorit, în nici un moment, pe Victor Ponta premier, situaţie destul de uşor de dovedit doar pe baza declaraţiilor publice. Facem apel la o cronologie extinsă, care nu începe cu ziua de 6 februarie, cînd a demisionat Emil Boc şi cînd, în seara aceleiaşi zile, a fost nominalizat Mihai Răzvan Ungureanu. Demisia lui Boc era urmarea a trei săptămîni de proteste. Acestea au început într-o zi de vineri, pe 13 ianuarie. Pînă pe 23 ianuarie, preşedintele Băsescu n-a avut nici o declaraţie politică sau prezenţă publică. Pe 23 ianuarie, a fost convocată o şedinţă extraordinară a Parlamentului, la care a fost prezent doar fostul premier Emil Boc. În aceeaşi zi, după discurs, Emil Boc anunţa demiterea ministrului de Externe, Teodor Baconschi, şi numirea lui Cristian Diaconescu în aceeaşi funcţie. Tot pe 23 ianuarie, Traian Băsescu are prima ieşire publică, la depunerea jurămîntului lui Cristian Diaconescu. Preşedintele este furios pe opoziţie, îi pune pe acelaşi plan pe Victor Ponta şi pe Crin Ant