Consiliul Local Municipal şi Consiliul Judeţean Constanţa au luat, în ultimii opt ani, decizii prin care cultura constănţeană a avut de suferit: de la comasări care cu greu pot fi înţelese, până la desfiinţarea propriu-zisă a unor instituţii de cultură de renume.
Constanţa obişnuia să fie un caleidoscop cultural. Un oraş viu, cu instituţii de cultură de marcă, cu o tradiţie incontestabilă. Exista un public fidel, un edificiu de cultură solid, un mozaic în care baletul, opera, teatrul, artele plastice dădeau noi şi noi definiţii şi dimensiuni spirituale oraşului de la malul mării. Oricât de ciudat ar putea suna, Constanţa se putea defini ca un centru cultural. Incredibil, dacă ne raportăm la anii din urmă, nu-i aşa?
Pierdut cultură. Dacă o găsiţi, vă rog să o păstraţi. Nu ofer recompensă.
Actuala administraţie locală, dar şi cea judeţeană au luat, de-a lungul vremii, hotărâri care pentru oamenii de cultură din Constanţa au echivalat cu ceea ce am putea considera o tăiere în carne vie. Asta pentru că anumite instituţii au fost comasate, iar altele au dispărut complet de pe eşichierul organelor de cultură. Ca şi cum n-ar fi existat niciodată. Ca şi cum ar fi... expirat. Amintim aici închiderea, în 2009, a Muzeului de Artă „Lucian Grigorescu" din Medgidia, desfiinţarea revistei de cultură „Tomis", dar şi a singurului teatru de balet din ţară, Teatrul „Oleg Danovski". De asemenea, trebuie menţionat faptul că şi muzeele constănţene au trecut printr-o serie de reorganizări, graţie deciziilor Consiliului Judeţean Constanţa. Uneori, aceste decizii au fost luate pe principii care au sfidat orice logică. Probabil că ideea în jurul căreia s-au „învârtit" lucrurile a fost cea potrivit căreia cultura nu vinde, cultura nu aduce bani, nici posibili alegători din target-ul vizat.
Cultura constănţeană = pizza cu de toate
Ce s-a întâmplat, concret, în ulti