Într-un moment în care fantasticul, categorie estetică ce a dat dintotdeauna bătăi de cap analiștilor literari care au încercat să o teoretizeze, pare să fi căzut în desuetudine și să se confrunte tot mai des cu un fenomen de asimilare, de către fantasy sau SF, Cosmin Perța vine cu o carte necesară care, așa cum remarcă și Mircea Martin, coordonatorul lucrării care a stat la baza volumului, se află, de altfel, în legătură cu scrierile sale literare de pînă acum.

Volumul propune dezvoltarea unui concept al lui Matei Călinescu (din Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecții, Editura Polirom, 2001), fantasticul de intepretare, în funcție de care autorul operează clasificări, aplecîndu-se asupra unui corpus de opere literare a căror situare geografică vizează centrul și estul Europei (teritoriu, spune Cosmin Perța, de manifestare al fantasticului de interpretare, diferit de cel modernist, specific literaturii din nordul și vestul Europei, America de Nord, Orientul îndepărtat). Probabil și atuul principal al cărții, întrucît incursiunea în literatura fantastică est- și central-europeană propune un teritoriu fertil de analiză, pînă acum parțial ignorat de teoreticienii și criticii literari, care dezvăluie nume precum Ismail Kadare, Boris și Arkadi Strugațki, Milorad Pavic, Daniil Harms, Mihail Bulgakov, Jaroslav Hasek, Dusan Mitana, Karel Capek, Venedikt Erofeev, Danilo Kis, dar și Ioan Groșan, Gherasim Luca, Mircea Nedelciu, Ștefan Agopian sau Mircea Cărtărescu.

Micile analize pe care Cosmin Perța le oferă textelor sînt scrise cu nerv, pline de observații pertinente și argumentate teoretic. De altfel, acestea sînt prevăzute de inserții teoretice, cartea neavînd o introducere care să propună un istoric al problemei și să aibă în vedere diferitele definiții și clasificări precedente, cum observă tot Mir