Stai pe fundul apei, cu 50 de kilograme greutate în spate. E întuneric. Parcă eşti într-o cameră în care cineva a stins lumina şi esti nevoit să cauţi pe pipăite. Trebuie să colectezi probe, să măsori suprafeţe, să găseşti cadavre. Apa e rece, plasele pescarilor sunt peste tot, parcă înoţi prin ceaţă. Este o zi obişnuită din viaţa scafandrilor profesionişti.
O victimă aflată sub apă nu se caută haotic, ci numai după ce este marcat „locul posibilei dispariţii" cu ajutorul unor balize. „Putem să căutăm în cerc, în semicerc sau în triunghi şi numai după ce am interogat martorii, pentru a avea o idee asupra zonei în care se află cadavrul", descrie, pe scurt, Claudiu Dragoş, scafandru salvator la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti (ISUMB), paşii unei operaţiuni. Meseria lui e să caute oameni dispăruţi sub ape, maşini scufundate, arme sau droguri aruncate în apă. Astăzi l-am găsit la un antrenament pe lacul Fundeni, alături de coechipierii săi, Mihai Flentea şi Cristian Colţan. E prima ieşire după iarna grea care a îngheţat toate lacurile din jurul Bucureştiului. „În lacuri este destul de greu să te orientezi, pentru că nu vezi nimic. La mare, e mult mai uşor, vezi soarele din apă, te orientezi după el. Observi cum s-a format nisipul, ştii în ce direcţie sunt valurile. Ai cumva repere: nord, sud, est, vest", spune Dragoş, care de zece ani de când e scafandru a participat la sute de misiuni de salvare - copii înecaţi, chinezi exe-cutaţi, sinucigaşi.
Copiii înecaţi, misiune delicată
Cele mai grele sunt misiunile care implică minori. Dragoş este tatăl unui băieţel de 6 ani, Ştefan, şi înţelege durerea părinţilor de pe mal, care aşteaptă salvatorii să le scoată pruncii de sub ape. „Am asistat la multe situaţii în care părinţii vroiau să se înece şi ei. Treaba ta ca salvator nu este să îi linişteşti, ci să te concentrezi asupra misiunii. E i
