Alături de \"sare la gâtul lui\", un clişeu care face prăpăd în lumea de fătuci şi guguştiuci a presei noastre libere e \"tulbură apele în\"... Sursa: Octavian Cocoloş
"În lipsă de altceva mai bun te culci şi cu nevastă-sa" – sună o învăţătură franţuzească tot mai goală de conţinut azi, când amorul liber cunoaşte un avânt extraordinar.
În lipsă de altceva mai bun, voi scrie şi eu că zvonul potrivit căruia Silviu Prigoană va fi candidatul PDL şi, prin asta, candidatul Alianţei pentru noul Bucureşti, dintre PDL şi UNPR, a tulburat apele în partid. De fapt, ca să fim exacţi, nu în întregul partid, ci doar într-o părticică a acestuia, într-un colţişor, ocupat de ceea ce s-ar putea numi Secta talibanilor din PDL.
Când zăpăceala vremurilor a făcut să parvină la Putere PNŢCD, România a făcut cunoştinţă cu nişte inşi care păreau a-şi fi dedicat viaţa apărării până la capăt a purităţii regimului. Orice tentativă de a se promova în funcţii decât foştii deţinuţi politici şi neamurile lor le dădea inşilor cu pricina zburliri de furie revoluţionară. Nu conta că persoana vizată pentru o anume demnitate era o competenţă în domeniul ei de activitate. Nu făcuse închisoare pe vremea comuniştilor? Nu fusese oprită de un miliţian pentru a i se cere buletinul? Nu-i fusese respins niciun articol? Într-un cuvânt, nu suferise sub dictatură?
N-avea ce căuta într-o funcţie în statul român, închiriat pentru patru ani de regimul CDR.
Am numit la vremea respectivă, într-un editorial din Evenimentul zilei, pe cetăţenii care-şi asumau cu de la sine putere misiunea de Gardieni ai anticomunismului dâmboviţean talibanii din PNŢCD.
La peste un deceniu de la ivirea şi înflorirea fenomenului numit Talibanii din PNŢCD, responsabil, printre altele, şi de spulberarea PNŢCD de pe scena politică a ţării, un alt partid încearcă un fenomen asemă
