Cearta cu iz de coviltir iscata in PDL din cauza modelelor culturale diferite impartasite de Silviu Prigoana, de-o parte, si Cristian Preda, Teodor Baconschi si Teodor Paleologu de cealalta miroase a varf de lance al unei strategii intortocheate menite sa lanseze independenta deputatului-gunoier spre ceafa lui Sorin Oprescu.
Nu-mi bat capul cu ea, nu ma irita suficient. Altceva, insa, mi se pare de analizat din toata tarasenia: dispretul slobozit de degraba cititorii de pravile filosofice spre Prigoana, omul cotat cu cele mai mari sanse pedeliste pentru a-i pune probleme actualului primar general.
Imi plac rationamentele domnului Preda, nu ma omor dupa ele, dar imi starnesc uneori gustul spre meditatie explicatiile domnului Baconschi, iar in ceea ce-l priveste pe domnul Paleologu, ingenuitatea sa il califica pentru postul de vestitor al unor orizonturi ceva mai spalate pe campiile PDL.
Sa nu uitam insa ca, in politica, o bucata de lemn invartita bine deasupra capului are eficienta mai mare decat citatele din Cicero si cartea de bucate a Sandei Marin tradusa in greaca veche.
Caci ce reprezinta, pana la urma, Silviu Prigoana? Forta de care are nevoie tabara portocalie pentru a scoate limba cu efect spre realizarile lui Oprescu intr-un Bucuresti manelizat, cuprins de senzatii precum Ana Karenina inainte sa se apuce sa scrie Mersul Trenurilor, dominat de clasa muncitoare care merge in paradis - vorbim aici de structura demografica, unde adapatorii de academie sunt mai putini decat ceilalti.
Indiferent cat de cinic ar suna - astia, subtirii, ii spun "pragmatism" - , pana la urma planurile si strategiile unui partid politic nu reprezinta o sezatoare itineranta de aspiranti la viata monahala, ci insi care pun osul pentru a seduce cat mai mult electorat.
Iar daca Prigoana nu are limbajul adecvat si destu
