Belgianul Tom Boonen (Omega Pharma-QuickStep) a cîştigat sprintul pentru Gent-Wevelgem, luîndu-le faţa slovacului Peter Sagan (Liquigas-Cannondale) şi danezului Matti Breschel (Rabobank). Boonen devine principalul favorit pentru Turul Flandrei şi Paris-Roubaix. Mark Cavendish a avut din nou o zi mizerabilă
Ultima cursă importantă pentru oamenii care pregătesc Turul Flandrei a fost una plină de întrebări. Cine se simte bine, cine stăpîneşte pavatele şi cine e cel mai puternic rutier. Iar Tom Boonen a fost răspunsul constant al oricărei nedumeriri. Totuşi, în logica uşor de urmărit a dialogului, vom încerca să facem lucrurile cît mai clare.
- Despre ce a fost vorba?
- 11 dealuri înşirate pe o distanţă de 235 de borne, două ascensiuni peste tradiţionala ascensiune pavată de pe Kemmelberg, un covor de asfalt în ultimii 30 de kilometri şi fluieratul crud şi agasant al vîntului flamand. I se spune "Clasica sprinterilor", dar traseul ales de organizatori a putut favoriza şi atacurile la baionetă.
- Mă gîndesc la Cavendish...
- Tuturor ne place Mark. Dar a avut un Milano-Sanremo groaznic, şi-a şifonat destul de urît tricoul de campion mondial în Dwars door Vlaanderen, iar în ediţia de anul trecut, a terminat la 3 minute de cîştigător, pe locul 60! În plus, la start s-au aliniat rutieri aflaţi în vîrful sezonului de primăvară: belgianul Tom Boonen, cu cele 1000 de medalii timpurii prinse-n piept, elveţianul Fabian Cancellara şi zîmbetul lui înfricoşător, scris cu dalta în trupul de Apollo, dar şi un Sky pe puntea căruia austriacul Eisel şi norvegianul Boasson Hagen au început lecţiile de engleză repetînd în gînd cuvîntul "mutiny".
- Eşti răutăcios. Mai bine explici cum a început totul.
- Scenariul clasic. 9 evadaţi au rupt funia devreme, au acoperit 200 de kilometri, pînă la ultima ascensiune de pe Kemmelberg, după
