Ceea ce se întâmplă în aceste zile la Biserica Toma Cozma din Iaşi e un fapt ce ar putea fi consemnat în Cartea Recordurilor! Mai există oare în Univers vreun lăcaş ortodox unde se vând în propria-i ogradă “unelte” diavoleşti?
Bere, bere la sticlă în plin postul Paştilor. Se vinde la liber, cu “ausweis” de la Cel de Sus, tocmai în curtea bisericii. Trebuie să zici doar “hai noroc!” în loc de “Doamne iartă-mă!”.
Alcool, alcool de cinci grade în spatele zidurilor sfinte ale lăcaşului. Acolo e organizat un ditamai târgul de produse ne-mănăstireşti, anti-post, pro-lăcomie: vânt bun pentru o furtună în plin regim al trupului şi al spiritului.
La o metanie distanţă de icoane, printre lacrimi şi sfinţi. Pupi poala catapetesmei şi ieşi afară în umbra crucii (de pe turlă) să te “dregi” cu o bere neagră… ca dracul. În acest sfârşit de săptămână (a lungului post al Paştilor), credincioşii îşi fac cruce cu limba şi metanii cu stomacul în faţa unei straşnice expoziţii.
Bere de ghimbir cu aromă de portocale sau slană. Slană cu grosimea cât turla inimii. Ori caltaboşi, cârnaţi, tobă, drob, cât să zici foaie verde, iartă-mă. Toate expuse cu ştaif în curtea bisericii, sub câteva corturi special amenajate.
Eu, ca un necredincios cu frică de Dumnezeu, am nimerit întâmplător prin preajmă. Vlăguit de chinurile benefice ale postului, sătul de cartofi copţi şi zacuscă, am dat peste “Raiul” lui Lucifer. Am scuipat în sân şi am spus în şoaptă rugăciunea atot-ştiută:
“Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!”, doar pentru faptul că privesc astfel de “mărfuri”.
De fapt era un eveniment obişnuit în parohia preotului Mihai Mărgineanu din Iaşi. Însă puţin cam nepotrivit în plin post al Paştilor. Ediţia a XX-a, jubiliară, a de acum obişnuitului târg de produse tradiţionale Ecoagris, organizat de câţiva ani la Iaşi de lăcaşul sfânt în fruntea căruia se află inim
