Ar fi prea mult sa spui ca actualii guvernanti - nici ceilalti nu erau mai dichisiti in materie, dar traim in "epoca Basescu" - nu au niciun interes sa ajute economia tarii s-o ia in sus. N-au inima de piatra, astfel incat sa nu doreasca bunastarea celor multi.
Dar ea nu poate fi inregistrata ca eveniment de presa in doua luni, ca sa poata fi fructificata electoral, prin urmare trebuie sa se descurce cu materialul clientului.
Pana peste alti 20 de ani, sau pana cand va avea sentimentul ca traieste macar in Croatia, tot ce are romanul de impresionat este lipsa perspectivei, prin urmare aici lucreaza Traian Basescu din greu. Si daca nu detine vesti explozive legate de PIB per capita, are, in schimb, o trusa cu scule pentru depanarea sentimentelor. Caci chiar daca nu mananca poporul destula carne de pui, are, in schimb, impresia ca e smecher, deoarece se descurca in orice situatie. Sau cel putin se amageste cu ideea ca e destept. Aici cuplul cauza-efect nu opereaza, caci nu e in folosul nimanui.
Asadar ce ii trebuie unei natiuni care si-a pierdut speranta de mai bine, dar paradoxal, nu si umorul si dorinta de viata? Perceptia ca undeva, deasupra tuturor, exista un tip care rade de dimineata pana seara. Aici trebuie cautata explicatia legata de povestea "Ponta-premier". Oamenii voteaza personajele cu care se identifica mai tare.
Prin urmare strategia e construita in jurul ridiculizarii adversarilor politici. Desigur ca a sesizat toata lumea ca daca oferta facuta USL dupa demisia lui Emil Boc ar fi fost serioasa, ar fi fost anuntata in secunda doi. Chiar si cei care-l iubesc pe presedinte. Insa meditatia asupra acestui aspect a fost confiscata de impresia puternica a impingerii liderilor USL in postura de gagauti.
Si asa cum indoiala a persistat in privinta ofertei, asa a ramas si referitor la sentimentul ca Vict
